| + Poem tragic, remember pentru mamă | Dragoș Vișan [20.Jul.23 18:44] |
| Cât de tragic, un cântec fără lacrimi, un dialog cu mama, într-un răsărit dintr-un peisaj. Este un vers netocmit bine, "izvoarelor mele nu zidește erupția". Dar se îndreaptă. | |
| = un poem foarte mişcător | Ionut Caragea [20.Jul.23 19:39] |
| Acest poem m-a emoţionat. Felicitări autoarei! | |
| + “curcubeul țâșnește din ochi ca un pântec” | Zavalic Antonia-Luiza [20.Jul.23 23:02] |
| Un poem delicat în care poți asculta cum bate inima în dorul ei nesecat, nesfârșit. Prin cuvinte, rănile se pot tămădui și în locul lor răsar flori pe care niciodată nu le putem uita. Cu gânduri luminoase pentru mama din cer, căreia i s-a luminat acest poem. Antonia | |
| = Mulțumesc Dragoș | Maria Elena Chindea [22.Jul.23 17:13] |
| de scanarea lacrimii și de păpădie! Am corectat cât m-am priceput. O să mai revin asupra ei! | |
| = Mulțumesc | Maria Elena Chindea [22.Jul.23 17:22] |
| de comentariu și feed-back, d-le Caragea. | |
| = Mulțumesc de | Maria Elena Chindea [22.Jul.23 17:27] |
| luminarea acestui poem Antonia! Și ai dreptate - rănile ni se transformă în flori de lumină odată însumate lecțiile ce ne vin prin ele! | |