Comentariile membrilor:

=  Sugestie pentru compoziție	Dragoș Vișan [28.Jul.23 21:13]
Parcă sunt mai multe poeme condesate, lipite și atât de pline / dense de amintirea mamei încât mă simt obligat să despart în mai multe poemul. Aș pune câte un semn grafic între fragmentele autonome. Sugestie simplă. Să am iertare. Poate voi reveni.
=  ai perfectă dreptate	Maria Elena Chindea [28.Jul.23 22:00]
Dragoș, m-a luat valul amintirilor, un catharsis cumva necesar, și m-am revărsat uitând să mai pun punct. Mulțumesc că m-ai tras de mânecă! :) Literar vorbind, am rezonanțe balzaciene, deși nu scriu proză, când reușesc niște micropoeme e o mare victorie pentru mine! :) Mulțumesc!
+ OK, a ieșit!	Dragoș Vișan [28.Jul.23 22:34]
Foarte bine, da! Ai păstrat ce trebuia, o esență. Din inimă maternă, sinceră, o dragoste eternă răzbate și în fiică. Mai departe se nasc și alte poeme. Revine motivul "mâinile tale decupează oglinzile". Acceptarea se naște liric. "Ai scris o lege a candorii imuabilă,mamă".
+ mâinile tale mamă s-au transformat în ploaie	Maria Mitea [30.Jul.23 13:23]
”nu pot accepta locuirea sfioasă în tine ca și cum ai greșit vieții” este dreptul fiecărui om să caute răspunsuri care aduc limpezime interioară, pacea, dreptul de-a avea o conversație honesta, deschisă cu cei prin care venim aici ... Maria un poem grăitor pănâ la Dumnezeu!
=  pentru sfatul prețios	Maria Elena Chindea [30.Jul.23 18:20]
foarte mulțumesc Dragoș, revărsările mele au nevoie câteodată de baraje să nu spargă toate matricile în drumul lor încrâncenat! Mulțumesc de scanare și înstelare!
=  acceptarea că tot ceea	Maria Elena Chindea [30.Jul.23 18:34]
ce-a atins transformator viața ta trebuia să se petreacă pentru ca tu să devii steluța din constelația lumii, că totul s-a întâmplat așa cum trebuia să se întâmple - este cheia echilibrului interior, al îmblânzirii lumii din tine, Maria! Tu, ca mamă conștientă de ceea ce ești, poți înțelege suferința celui ce-și asumă rolul de catalizator! Cu tot cortegiul de neîmpliniri! Mulțumesc de înstelare!