| + . | emilian valeriu pal [07.Aug.23 09:16] |
| Un poem de stare cu care, personal, rezonez mai ales începând de la „nu mai e de exersat...". Dar fiecare autor e umbra propriului text, așa că prima parte, din punctul meu de vedere, o văd ca pe o pregătire a decorului. O pregătire pentru ora de gheață, când tot ce rămâne e doar luciditatea care te face să te arunci pe hârtie. Și atunci e foarte greu să găsești un echilibru, e foarte greu să nu-ți lași mâna și să decizi ce e important de spus și cât, astfel încât textul să rămână stăpân pe sine și să nu deraieze într-o confesiune care îndepărtează cititorul. Personal, cred că aici ai reușit dozajul bun, iar ce e de apreciat - pentru cei familiarizați cu textele tale - e consecvența și naturalețea cu care găsești o haină nouă să îmbraci o stare perpetuă de gol. Și în opinia mea luciditatea asta nedisimulată, necosmetizata cu metafore fatale, mă face să devin complice într-o stare de grație dureroasă de lipsă. | |
| + . | Florina Daniela Florea [07.Aug.23 09:50] |
| m-a întristat. e semn ca textul are o vibrație care a ajuns la mine, cititorul, și a ajuns cu ușurință pentru mine - de aici: ”prietenul meu yury / apucându-se de pār şi încercand / sā se tragā din sine afară.” - atât de firesc formulat nefirescul, depresia, durerea, izolarea - și până aici: ”de atunci / nu l-a mai vāzut nimeni vreodata” e cuprinsă o viață de om. | |
| + text bun | Claudiu Tosa [07.Aug.23 10:42] |
| lipsit de stangacii si pretiozitati. Imi place discursul oarecum inert dar viu la limita dintre pura relatare si insight. Finalul mi se pare foarte reusit. Genul asta de lirism clar, simplu, lipsit de inzorzonari metaforice reuseste sa ajunga foarte bine la mine. Cu atat mai mult cu cat intreg tabloul descris pare foarte viu, avand forta vizuala. | |
| + E frumos | dorin cozan [20.Aug.23 12:04] |
| Mi-a plăcut atmosfera pe care o construiește și pe care o lasă în urmă, după poveste. Cum simte și cum se raportează la toate acestea mi se pare esențial, mai puțin tehnica poetică. | |
| = Afirmațiile categorice sunt relative. | Dragoș Vișan [20.Aug.23 14:19] |
| "Nu există o lume dincolo de lume", se spune în finalul strofei întâi. "-Vezi că monstrul e în spatele tău!" "-Numai el îl vede." Sunt replici din serialul de pe BBC First "Doctor Who". De acum. Așadar... mai există o lume. | |
| = Cold shower | Traian Rotărescu [02.Sep.23 14:04] |
| Un text slab, cu cuvinte inventate (neângenunchiat versus semi corect ar fi fost ne-îngenuncheat), diacritice puse aiurea sau lipsă (mÂna, încercÂnd, Ți-am spus). Plus, la citire, lipsa virgulelor. Asta doar la nivel gramaticalo-grafologic, de fapt ce derajează cel mai mult sunt construcțiile facile, cu autorezolvare care se anticipează una pe alta din primele patru strofe. Pt mine, textul care stă în picioare începe din strofa a cincea, dar pt asta nu era nevoie de o introducere „lenghty” și care pare decupată din alt film (contradictoriu). Adică ni se prezintă începând cu titlul „there is no world behind the world.” dar înauntrul autorului se defășoară peisaje marine cu pescăruși în zbor (adică tot un fel de lume) și, ca să vezi, cu cel puțin 2-3 interlocutori, invocați sau imaginari (şi noi tot mai gāsim ceva de fācut de vorbit) Yury, Mary. Deci, alienarea cu care debutează textul este scurtcircuitată/ invalidată. Ce motiv ai mai avea să te plângi că „în zadar te uiţi peste umăr ziua-n mulţime sau pe strāzile goale” dacă te refugiezi în conversații și dialoguri interiorizate ceva mai încolo? PS: Dat fiind că nu te-am comentat până acum, să nu crezi că am venit setat pe „seek and destroy” dar, în ciuda celor patru stele, astea sunt motivele pt care pe mine nu mă convinge. | |