| = Ilie | Ionut Caragea [07.Aug.23 17:50] |
| textul tău încadrat la personale, se compune din două părţi. Un eseu, care poate fi scos foarte frumos din întreg şi refurmulat pe alocuri, acolo unde exprimarea este mai ciudăţică. Iar cealaltă parte că căţelul, o chestie mai personală, care nu îşi găseşte locul în eseu. Acum, referitor la tetxul tău, se vrea a avea un iz cioranian. Insăşi concluzia tetxului, pe care mi-o formez singur, mă duce la gândul unui citat de-al lui Cioran: "locul nostru este undeva între fiinţă şi non-fiinţă, între două ficţiuni" referitor la refurmulări: "dacă atingem copacul, vom simți cât de aspră este scoarța lui, adânciturile, mirosul, poate chiar și energia pe care acesta o emană...". Poţi pune acolo "asprimea scoartei", ca sa aiba textul cursivitate si legaturi corecte. Mai e si problema majusculelor. In prima jumatate nu le folosesti la inceput de propozitii, in a doua jumatate le folosesti. Ce-i asta, un text hibrid, doar pe jumatate postmodern? Deci, ar trebui sa te decizi asupra majusculelor, asupra genului, asupra formei. Si ca un raspuns la intrebarile tale, as veni tot cu un citat din Cioran: "fara iluzie nu exista nimic, e straniu sa afli taina realitatii in irealitate." | |
| = erate | Ionut Caragea [07.Aug.23 17:52] |
| reformulat, cu căţelul, reformulări | |
| = textul | Ionut Caragea [07.Aug.23 17:54] |
| în loc de tetxul | |
| = folosesc varianta fără literă mare | Stanica Ilie Viorel [07.Aug.23 18:54] |
| editorul de text a corectat, nu observasem nu cred că am reușit să detaliez întreaga idee care, recitindu-l pare chiar un text repezit am făcut câteva modificări voi lua în considerare sugestia ci referire la asprimea scoarței apreciez că ai avut răbdare să citești trebuie să explic, chiar dacă mă voi repeta (am mai spus acest lucru) am formulat ceva despre ființare cu mult înainte să cumpăr Heidegger, acum, din când în când, citesc câte o pagină apoi trei zile scriu aiureli. textul de este o ciornă scrisă vineri. doar gânduri fără vreo pretenție a unei valori literare. sper doar să nu fie pierdere de vreme pentru cititori și să ofere tema unei meditații. mulțumesc. | |
| + Duios gândirea lui SIV trecea... (parafrazez pe marele D.R. Popescu) | Dragoș Vișan [10.Aug.23 09:00] |
| Dacă sunt și impresii de lectură, ca un jurnal de lecturare a "Dreptului la Timp" de Martin Heidegger, aceste gânduri mai au și ceva melancolic, și o anumită revoltă, iluzionarea venind din multe direcția mai ales în prezent, iar diferențierea dintre laturile extreme "inadaptat" - "cel mai crud" transgresând specia umană, în întreg regnul animal. Am observat că și din trestie gânditoare pascaliană omul poate prinde rădăcini, să se fixeze solid, în final, vegetal. Și eu discut astfel de probleme în familie. Sunt dileme existențiale. Deziluzionarea este o întreprindere cotidiană. La orice vârstă. Fie că ne place Schopenhauer, Seneca, cinismul, scepticismul lui Nietzsche, determinismul de tip creaționism, fatalismul lui Vasile Conta, intuiționismul lui H. Bergson, fenomenologia lui Husserl, dacă mai gustăm și Yoga, Zen, daoism, șintoism cu ikebana și arta grădinii tradiționale, toate au câte ceva din "neti-neti", din dibuiri, iluzionări și deziluzionări. Unele sisteme filosofice nu sunt recomandate a fi practicate foarte mukt, să nu ne dea obsesii. Mi-a plăcut "eseul" tău. Poate fi încadrat și la rubrica eseu filosofic. M-a mai liniștit. | |