| + Aș fi tăcut, dar nu m-am abținut să dau acestui poem ce i se cuvine | Dragoș Vișan [08.Aug.23 12:07] |
| Stenic pluvial acest poem meditativ. Descriere frumoasă, cu "ploaie rotundă", "intensă", "niciodată grăbită" a prezentului dorit nelimitat. Remarc stările forice pe timpul ploii, presimțirea unei stări a fericirii care dispare după un timp, urmând atatea neplăceri și neajunsuri în viața cotidiană. Ploaia e ca o făptură telurică, acvatică, aeriană. Ce ne stinge focul și secătuirea inutilă a energiilor. Ne transformă în oameni capabili de-a vedea dincolo de întunecare, cu alți ochi, spirituali această realitate tot mai întrustătoare. Figuri de stil deosebite, fără prețiozități de limbaj. | |
| = vai, vai | Ionut Caragea [08.Aug.23 15:29] |
| ce fain a dezvoltat ilie ideea veşniciei dintre început şi sfârşit, acea dilatare a clipei extatice. Fiindcă invocă şi pulsul, îmi aduce aminte de Cioran care spunea că Dumnezeu este intervalui dintre două bătăi ale inimii. În partea a doua, îndemnul de a păşi prin ploaie, parcă ar vrea să contrazică spusele lui Woody Allen, cum că ploaia spală amintirile de pe trotuarul vieţii. Ploaia devine liantul dintre cer şi pământ, făcând legătura indestructibilă. Şi este totodată un joc, un cântec, un ritm. Excelent, Ilie! | |
| = în împrejurările date | Ionut Caragea [08.Aug.23 16:38] |
| poate că nu ar fi trebui să scriu nimic despre acest text. Dar aşa cum mi-am permis să corectez şi să critic dur anumite texte ale tale, aşa mi se pare normal să le apreciez pe cele reuşite, INDIFERENT de energiile din jur. Mă doare fix în CUR de cum se va interpreta gestul meu, tu să fii sigur că textul tău merită. Să nu ai nicio îndoială, chiar dacă alţii vor ignora textul tău din cauza prezenţei mele. Eu merg pe un principiu clar în viaţă şi în lumea literară. Ce e scris, scris rămâne şi mă va urmări toată viaţa. Tocmai de aceea, nu ofer laude gratuite şi nici nu replic, prin cronici negative, la atacuri. EU am lûdat, çn cronici, chiar şi autori care m-au atacat vehement, cum ar fi cazul lui Andrei Ruse. Opera e sfântă, e dumnezeiască... Şi sper să postezi texte bune cât mai multe, nu eseuri amestecate cu căţeluşi.... | |
| = Ionuț | Stanica Ilie Viorel [08.Aug.23 17:46] |
| nu este nevoie să explici primesc cu interes și cu plăcere părerile oricui aș fi un prefăcut să nu recunosc că mă încântă faptul că un text place cuiva cu interes primesc și opiniile negative, mai ales dacă sunt argumentate, dar chiar și un comentariu de genul “consider că e un text slab, nu transmite…” fără vreo explicație, îmi folosesc sunt pro-activ, o părere negativă neargumentată mă obligă să analizez percepțiile cititorului urmărind comentariile acestuia pe alte texte și observând în final dacă au relevanță sau nu opiniile sale și reciproca e valabilă, laudele nu mă fac să cred că sunt vreo valoare, le mai nimeresc și eu mulțumesc | |
| = Ploaia și magicul | Papadopol Elena [09.Aug.23 12:29] |
| Ce frumos îndemn! pășește prin ploaie și învață să fii un strop Ilie, am citit acest poem și mi-a picurat în suflet precum cântecul ploii de vară, neschimbată, eternă; ploaia - un fenomen al naturii, capabil să te resusciteze și în poezie... Superb poemul! Profund! | |