| + Nota zece | Dragoș Vișan [05.Sep.23 13:45] |
| E prea tare pentru gusturile mele. E doar pentru un gust intuit mai adânc. E prea bine scris. Și cu tipa în fustă mini. Și cu finalul, deconstructivism filosofico-literar. Așadar, un manifest neoavangardist. Am zis că poți mult, Ionuț-Gionuț-Genuț scump. | |
| = bun jurnal! | Stanica Ilie Viorel [05.Sep.23 20:06] |
| “Poezia e o invenție oribilă.” cred că e prea mult spus “oribilă” chiar și textul scoate cuvântul în afara lui, nici măcar nu-l expulzează, îl supurează având în vedere titlul, se leagă “destrămarea” ideilor confidență meditativă? oare am mai întâlnit în textele tale temele din prima parte? apoi vine asta “M-a atras întotdeauna singurătatea femeilor. Ca o fustă mini sub care am vrut să privesc obraznic. Și, evident, gelos pe toți cei care ar fi vrut să privească alături de mine. Am fost fericit doar când m-am mințit. Poezia e o invenție oribilă. M-a ajutat să fac din scrum de țigară fulgi de nea. În rest, e o morfină contrafăcută. Şi contrafactuală. Precum canonul lui Tom Marshfield, textele mele nu sunt terapie. Sunt doar un pretext pentru a face dragoste. Cu tine. Cea care, întinzând rufele ca-n filmele alea ruseşti de război, îmi spui de fiecare dată, mesianic: nu m-ai căuta, de nu m-ai fi găsit.” din care aleg “Am fost fericit doar când m-am mințit. Poezia e o invenție (bip!). M-a ajutat să fac din scrum de țigară fulgi de nea. În rest, e o morfină contrafăcută. Şi contrafactuală” bine, sunt și lăsate, ca un fel de rotocoale, circumstanțe la “absorbție” (ca atunci când tragi fumul înapoi) cu voia ta, te invit să urmărești asta https://m.youtube.com/watch?v=IVgG8ZuXJZs&pp=ygUURG9iw6JuZMSDIGxhIHTEg2NlcmU%3D finalul textului tău mi-a reamintit | |
| = Ionuț G. | Stanica Ilie Viorel [05.Sep.23 21:34] |
| “Ca o fustă mini sub care am vrut să privesc obraznic. Și, evident, gelos pe toți cei care ar fi vrut să privească alături de mine.” partea asta aduce cu ceva caut acu’ pe net revin | |
| = am căutat degeaba și e tenis la tv | Stanica Ilie Viorel [05.Sep.23 21:46] |
| era ceva de genul: mergeam pe plajă și eram gelos pe valurile care priveau sub fusta ta poate că pe agonia am citit poate altundeva azi mi-am amintit, dar numai atât mi-a rămas în minte metafora | |
| + ce frumos începe | Ottilia Ardeleanu [06.Sep.23 15:00] |
| jurnalul tău. mă bucur să citesc în această pagină. e așa ca o reflecție continuă. cu subtilități iscate din lecturi profunde. finitudinea... oare există în adevăratul înțeles al cuvântului? | |