| = Drspre puterea inocenței | Ionuţ Caragea [18.Sep.23 06:58] |
| Superb poem despre puterea inocenței în fața atacurilor brutale din exterior. Foarte interesante metaforele în care trăsăturile negative ale unor oameni sunt comparate cu amiaza ce scutură fructe, ploaia ce siluiește curcubeul sufletului. Și totuși pruncul încă mai are puterea să râdă soarelui, spărgând baloanele de întuneric. De revăzut versul de la final în care repetiția puterii și a conjuncției și par să scadă un procent din valoarea poemului. | |
| = Mie repetiția aceea (intenționată) mi se părea | Maria Elena Chindea [18.Sep.23 10:28] |
| că evidențiază limitativul preocupărilor unor... dar o privire din afară vede mai bine uneori. Mulțumesc de comentariu, analiză și sugestii, Ionuț! Eu personal, cred că știu El ce știu, fratele nost când zise:„lăsați copiii să vină la mine”! Inocența, ca stare de grație, spulberă întunericul! | |
| + repetiția e frumoasă | Ionuţ Caragea [18.Sep.23 10:33] |
| atunci când e construită în armonie cu ritmul. Acolo era ceva poticnit. Acuma poemul e impecabil. Cred că gradul meu de rezonanță cu poemul e mai mare și fiindcă cunosc poveste din spatele lui. Orișicum, merită o luminiță. Sunteți în perioada de grație poetică, profitați de ea. E dovada vie a purificărilor, a sublimărilor. | |
| = Foarte frumos poemul, Maria! | Papadopol Elena [18.Sep.23 10:57] |
| Metaforele mă impresionează și mai mult această alăturare de sintagme generatoare de imagini despre care aș spune că nu doar stârnește un : wooow din suflet, subliniind vibrația, ci simți că e vorba de mult mai mult... un praf de polen amintește de un curcubeu siluit de ploaie Superb! | |