| + mi-ai adus aminte un pic | Ionuţ Caragea [25.Sep.23 14:19] |
| de stilul lui Teodor Dume. Numai ca el puncta pe acea recuperare a amintirilor si o perpetuare in spatiul poetic, iar tu explorezi un alt spatiu, cel oniric, folosind bagheta magica a metamorfozei. Oricum, poeziile astea despre parinti, incarcate de durere, de sentimente coplesitoare, au darul de a emotiona, fiindca trecem cu totii prin asa ceva. Latura asta a poeziei tale, fara proteste, fara politica, fara ironii ultrapotentate, imi place cel mai mult. Felicitari! | |
| = Mulțumesc mult pentru comentariu | Dragoș Vișan [25.Sep.23 14:37] |
| Nu este un ungher de creație preferat. Pot să-mi văd viața altfel prin reverie și vise. Cred că am relatat în poeme aproape 101 de vise până acum. Sau am plecat de la frânturi de vise realizând texte lirice sau de alt tip. A visa înseamnă mult pentru mine. Eu le interpretez singur pe cele importante, pe care mi le amintesc. Mă și opresc din dormit noaptea să adun esența viselor din prima parte a nopții. | |
| = Stiu despre ce vorbesti | Ionuţ Caragea [25.Sep.23 14:47] |
| Am si eu zeci de poeme in care "Visele sunt atât de reale încât / Atunci când te trezeşti / Descoperi la creştetul capului / O grămadă de bileţele" Chiar si povestirile SF sunt, uneori, vise pe care le-am asternut pe hartie, imediat cum m-am trezit din somn, ca nu cumva sa le uit. Jesus Cyborg este un exemplu. In fine, ar mai fi de povestit, dar sa ii mai lasam si pe altii. Succes mai departe... | |
| = Metamorfoză onirică | Papadopol Elena [26.Sep.23 00:15] |
| Odată am avut impresia atunci când am vrut să adorm că am uitat-o pe mama mea dragă undeva, într-un loc ascuns fără nimic, singură, trupul său e-aproape când trec spre odihnă și eu "Ea chiar a murit", lucid îmi șoptesc eu în noapte, "Ba nu, delirezi, mama ta n-a pierit" mi se răspunde pe dată Nu este o voce exterioară, ci o altă fațetă a conștiinței mele familiare, Am fost atrasă de aceste versuri și de sentimentul poetului, sensibilitatea discursului liric, amintirea mamei păstrându-se vie, fiind singura alegere a gândurilor,seara, când fiecare ins este înapoiat mamei lui, când gândul cel mai bun, citez: te ghidează încet spre vise cu mama. Mi-a plăcut foarte mult poemul! | |