| + frumos! | Ottilia Ardeleanu [08.Oct.23 21:08] |
| copilăros, inocent, dezinvolt! o stea de încurajare. | |
| = stea de incurajare (doar ca-i stinsa) | ștefan ciobanu [08.Oct.23 22:25] |
| usor previzibila poezia sau caile batute sunt batatorite rau de autor. desigur vorbim de craciun tb sa ne transformam in elementele decorativ personale care insotesc sarbatoarea. o mica tusa din zona artei, v ochii din Tonitza, o imagine la limita unui nustiu ce ,,dinții - firimituri de turtă dulce,,. si desigur mama, care e centru unei emotii puternice. te incurajez sa scrii mai detasat, cat mai departe de locurile comune, de traseele pt turisti. | |
| = vă mulțumesc pentru observații | Zburlea Ariana [08.Oct.23 22:34] |
| însă această poezie, pentru mine, e o emoție profund personală, intimă, probabil clișeică (eu nu o simt așa) și în nici un caz nu este un exercițiu de genialitate sau epatare literară snoabă la care să mă gândesc foarte mult. | |
| = vă mulțumesc pentru apreciere | Zburlea Ariana [08.Oct.23 22:54] |
| @Ottilia Ardeleanu, asta am dorit să fie - un simplu clinchet. | |
| = pei | ștefan ciobanu [08.Oct.23 22:38] |
| daca e profund personala sa fie incadrata la personale si nu ma atingeam de compozitie. dar cum este incadrata la poezie am luat-o ca atare, pt ca suntem pe un cenaclu literar online unde epatarile sunt cautate, ar trebui sa fie cautate, ar trebui sa fie cultivate de toti autorii. asa stiam, asa stiu si asa sper sa ramana agonia, nu ..... | |
| = o idee poate trecută cu vederea | Zburlea Ariana [08.Oct.23 22:54] |
| @ștefan ciobanu am uitat ceva. nu știu dacă ați înțeles mesajul ,,ascuns” din poezie, dar în versurile ,,tu m-ai sfătuit să mă deghizez/când simt să-mi iau/bilet de tren/așa că n-am mai plecat/decembrie nu va fi rea cu mine” - biletul de tren reprezintă sinuciderea, în decembrie, când eul liric simte apăsător singurătatea și-n final n-alege asta tocmai datorită mecanismului psihologic prin care încearcă să traiască un vis (al copilăriei) ca să suporte realitatea. | |
| = poezia nu este trecută în atelier, deci | Zburlea Ariana [08.Oct.23 22:55] |
| nu ar trebui să mă dojeniți pe mine, dacă dvs. considerați că e inferioară și apare pe agonia. personală sau nu, poezia e emoție și se respectă, indiferent cum se scrie și ar fi ideal să ne scuturăm egoul foarte bine înainte de a face observații ironice inutile | |
| = faceti confuzie | ștefan ciobanu [08.Oct.23 23:16] |
| ma refeream la incadrarea pe care o face autorul. personale nu este egal atelier, poezia de fata nu este de atelier, dar observatiile facute de mine sunt legate de structura pt ca, repet, este un cenaclu online si am dreptul sa le fac. acum psihanaliza pe text, la modul in care imi ascund tentativele de suicid prin versuri, nu e reccomandat sa se faca. asta se analizeaza in cabinetul unui terapeut. textul expus vederii este text literar si tb sa stea in picioare ca atare. imi pare rau ca suprapuneti emotia puternica care a declansat poezia cu critica care poate sa apara, atunci aveti impresia ca cel care critica rade de experienta dureroasa prin care ati trecut. asta e pericolul celor care scriu in acest mod evitand epatarile literare care cer dexteritate. imi cer iertare pt disconfortul creat, o sa incerc pe viitor sa va las sa primiti doar imbratisari care nu tin de text ci doar de emotie. | |
| = Imi pare rau ca nu ati inteles | Zburlea Ariana [09.Oct.23 00:17] |
| Nu doresc imbratisari, admir critica facuta cu respect si argumente pe text, ceea ce nu am citit de la dvs., ci ,,stea de incurajare, doar ca-i stinsa", o ironie care a umbrit toata incercarea de a parea bine intentionat. Suicidul nu are ce cauta in poezie? Sa faceti o sedinta de spiritism si sa le spuneti asta Sylviei Plath, lui Bukowski si Puskin, ca ar rade in hohote. Ciudat ca limitati poezia in acest fel, cand majoritatea artistilor sunt inspirati de suferinta. O seara placuta si fara venin va doresc. | |
| = Ariana | BogdanGeana [09.Oct.23 00:07] |
| atât de bine te-ai decorat de sărbători că poți vinde orice, inclusiv suicidul. Eu aș fi desemantizat poezia nu prin sinucidere, ci prin eterna sărbătoare, prin eternul Crăciun, prin bucuria cu care împodobim bradul după care nu ne mai vine să îl strângem. Printr-o devenire. Și astfel ne trezim cu el în septembrie. E un poem deschis, asiatic, care nu trebuie explicat. Lasa-l așa și pune steaua asta roșie în vârf. Scrie mai departe și nu mai desemantiza.E ca și cum le-ai da tuturor cheia de la casă. Numărul de mobil mi se pare suficient și onorant. | |
| = Gand | Zburlea Ariana [09.Oct.23 02:06] |
| @BogdanGeana, va multumesc frumos pentru comentariul incurajator si cred ca aveti perfecta dreptate. | |