Comentariile membrilor:

 =  am incercat
Leonard Ancuta
[25.Oct.23 14:23]
sa public un text mai lung si imi apare forbidden și nu înțeleg de ce

 =  Dragi editori, am o problema, poate ma ajuta cineva
Leonard Ancuta
[25.Oct.23 14:52]
cum am scris si mai sus, vreau sa public un text mai lung, mai precis un volum, e decizia mea, dar din pacate mi se da acces interzis. Nu inteleg de ce.

 =  încearcă să
Stanica Ilie Viorel
[25.Oct.23 14:59]
intri folosind www.agonia.ro

apoi, copy-paste pe bucăți (tot adaugi la textul inițial)

ori, poate că versiunea nouă este mai stabilă în astfel de situații
am pățit și eu

Ultimul cuvânt- proză, am postat-o pe fragmente

dar ulterior, am găsit această metodă: adaugi pe textul inițial

 =  am încercat
Leonard Ancuta
[25.Oct.23 15:35]
dar tot nu merge. nu mai conteaza, oricum am devenit invizibil

 =  Leo, ai răbdare puțin
BogdanGeana
[25.Oct.23 16:10]
Îi scriu lui Radu și mă interesez.

 =  invizibilul vizibil foarte
ștefan ciobanu
[25.Oct.23 16:17]
leonard, tu nu esti invizibil (daca te referi aici pe site). poate nu asa de vizibil precum vrei, dar nu esti invizibil. rubrica recomandate ar trebui sa se numeasca rubrica leonard. dar deh! chiar sa ti se treaca tot acolo....

totusi, sa pui un intreg volum aici? mai gandeste-te, nu e o decizie la suparare?

 =  Stefan
Leonard Ancuta
[25.Oct.23 16:21]
nu umblu după stele verzi nici de alte culori. Da m-am decis sa pun un volum de poezie întreg aici, e alegerea mea, si e si un fel de demonstratie. cat despre rautacisme, nu discut.

 =  BG
Leonard Ancuta
[25.Oct.23 16:25]
am incercat si cu o povestire, nu e tocmai f lunga, nici pe asta nu o pot publica

 =  .
ștefan ciobanu
[25.Oct.23 16:32]
da leo, stelele din dopamina nu au culori ;).
pana la urma orice stea poaate fi invizibila pentru ca e de mult s-o fi stins dar noi acum o vedem :)

pana la urma e decizia ta sa pui tot volumul aici. te felicit pentru productia masiva. (sincer!)

aluzia la rubrica leonard este o observatie prin care voiam sa se vada cu ochiul liber ca nu esti invizibil.

 =  Stefan
Leonard Ancuta
[25.Oct.23 16:38]
te banuiesc de putina invidie, dar nu tare. da, am productivitate si chiar unele texte imi ies, dar nu caut sa ma laud singur. Insa semnalez o disfuncție a site-ului, pentru ca uite, ma tot straduiesc sa ofer, gratuit, un volum de versuri, și nu pot.

 =  si da, sunt invizibil
Leonard Ancuta
[25.Oct.23 16:40]
ca nici tu, nici eu, nici altii, in loc sa discutam textul, avem alte probleme.

 =  gata leo, pei nu discut eu pe textt?
ștefan ciobanu
[25.Oct.23 17:40]
Cumva ai dreptate, am o mica invidie, ce autor nu ar avea cand vede la altul productivitatea asta. Dar imi permiti si mie sa spun ca cel putin in plangerea asta a ta din comentarii, ca esti putin ipocrit?
Si uite, sa nu ne treaca Radu si/sau Bogdan la offtopic, hai sa fiu si pe text

O caracteristica a poeziilor tare este abuzul de comparatii, metafore, imagini cat mai socante (unele in linia scrierii, nu zic ca bati campii). Abuzurile astea le facea Ilarie Voronca (si micul lui epigon Stephan Roll). Nu e nimic foarte rau in a le folosi dar abuzul schiopateaza poezia. Acele cum sau ca ce devine refren in versurile tale da un ecou cacofonic. Desigur, ocolirea comparatiei necesita construirea unor imagini, a unei stari, care cere mai multa finete, mai mult finisaj. Tu alegi solutia vitezei, a imaginii soc. Ca in publicitate.
In primul vers I o rima involuntara (mele----stele) careia am incercat sa ii gasesc locul, rostul
,, ca un gunoier care mătură strada de frunze,, gunoierul nu matura strada, daca o matura o matura de gunoi si frunze. De ce nu ca un maturator care matura strada /doar/ de frunze,, asta ca sa arati o diferenta subtila a starii (ca tot vb de finisaj)
Din pacate restul strofei e indesscifrabila pt mine.

,, liniile de înaltă tensiune pe care stau graurii atunci cînd pleacă în zbor
îmi aduc aminte de un sărut,, ce frumos ar fi daca ai conduce toata poezia ca in aceste doua versuri

,, oare ce m-aș face cînd într-un stop cardiac îmi apare poza ta,, nu ar fi mai citibil mi-a aparea poza ta?
Apoi iar devii de neinteles

,, aici nu e polul nord, nici sud, nici polul magnetic, nici al frigului
aici e polul dragostei și în polul acesta nu pui nici steag, nici cruce
îți lași inima semn că ai fost acolo,, iar o parte condusa bine ca cele doua versuri

ultimele doua strofe pierd mult din suflu: 1 furnicile certate cu paianjenii (dar cand au fost prieteni, furnicile sunt prad usoara a painjenilor?) furnicile care sorb !!!! asta- fortata rau, furnicile pot cara, si ar sta in picioare comparatia si imaginea 2 ,,la fel ca cerul care ne învelea în seara aia și pe ascuns ne dezvelea
să tragă cu ochiul la ce înseamnă dragoste,, asta-I adolescentina, buna de scris ca biletel dupa primul pupic, nici macar sarut.

Uite cum am citit eu poezia asta:

,, liniile de înaltă tensiune pe care stau graurii atunci cînd pleacă în zbor
îmi aduc aminte de un Sărut
,, aici nu vorbesc despre polul nord, nici sud, nici polul magnetic, nici al frigului
aici vorbesc despre polul dragostei și în polul acesta nu pui nici steag, nici cruce
îți lași inima semn că ai fost acolo,,
,, apoi vin furnicile și îți cară privire deși nu vrei să uiți

Apoi vine toamna, așa, ca o tristețe veselă
cum se îmbată lumea la înmormîntări.,,

 =  Ștefan
Leonard Ancuta
[25.Oct.23 17:55]
mulțumesc pentru efort. e felul tău de a vedea un tablou, dar din tablou nu poți șterge, e felul meu de a vedea lucrurile. fara suparare, dar modul in care leg eu imaginile și cuvintele, criticabil și chiar detestabil, e doar al meu. nu te acuz de nimic, dimpotriva, ai facut un efort apreciabil, dar mierea furnicilor e greu de gustat.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !