| = . | dorin cozan [30.Jan.24 20:11] |
| E frumoasă ultima strofă! | |
| = te-ai jucat frumos | Stanica Ilie Viorel [30.Jan.24 21:00] |
| cu agonia aceea la care leacul a sosit pe nevăzute multe propuneri în fiecare vers din prima strofă de cugetat pe îndelete regăsesc și zbaterea și leacul și izul din sticla cu dop (neapărat) de plută spor! | |
| = Domnule Dorin Cozan, | Mihaela Popa [30.Jan.24 23:30] |
| bucuroasă de rezonanță, vă mulțumesc! | |
| = Domnule Stanica Ilie Viorel | Mihaela Popa [30.Jan.24 23:31] |
| vă mulțumesc, asemenea! | |
| = un*și... | Miclăuș Silvestru [30.Jan.24 23:31] |
| pentru că exercițiul de dragoste „te iubescul nostru cel de toate zilele” este mereu același, aici - în text - i-ar sta bine, consider eu, un piculeț mai încărcat, detaliat (cu operații din aritmetică prelucrate poetic), conducând la rezultatul obligatoriu expus precedent în acest comentariu între ghilimele. Citit cu... amintiri plăcute! De văzut... - „pământul rabdă războiele” Sănătate, spor și fericire! | |
| = Domnule Miclăuș Silvestru | Mihaela Popa [30.Jan.24 23:36] |
| mulțumesc mult! Nu văzusem greșeala, cred că trebuie să mai dau pe la optician :) mi se întâmplă des în ultima vreme, văd ce vreau să văd... am corectat! Despre elaborare, probabil că va fi o altă scriere, încă o dată vă mulțumesc de vizită! Mihaela | |
| = cu scuzele de rigoare | Mihaela Popa [31.Jan.24 21:08] |
| am adus modificări textului. Din respect pentru cei care au comentat mă simt obligată să postez aici, în comentarii, varianta originală: zilele parcă sunt tot mai scurte oamenii mai reci nopţile stau adunate ca într-o sticlă cu dop de plută pământul rabdă războaiele iubirea ne pătrunde treptat dorul de casă ca alcoolul pe omul beat mâna ta nici nu știu când m-a cuprins ca un leac bun la toate cu fiecare zi sunt mai aproape de tine și ce altceva mă va putea face fericită decât te iubescul nostru cel de toate zilele | |