| + mi se pare sincera | Leonard Ancuta [11.Feb.24 05:41] |
| ultima strofă, dar mai mult vad si asumarea din ea. stim si de faopt nu stim, parerea mea că dacă nu e talent, geniu sau mai mult, ca se poate exista si maiu mult, orice pregatire nu face fata la inzestrare. incearca sa fii mai putin patetica, cred ca ti-ar sta mai bine putin mai zburlita. | |
| + Cam da! | Emilian Lican [11.Feb.24 15:00] |
| Femeia care iubește din oasele ei copilul îl crește... Foarte bine! | |
| = ochiul unui poet | Zavalic Antonia-Luiza [12.Feb.24 05:57] |
| Leonard, mulțumesc mult pentru încurajarea onestă, am să lucrez la acest lucru. Apreciez enorm feedback-ul tău. Așa este, cât trăim învățăm, lucrăm, ne șlefuim dar uneori avem și nevoie să fim șlefuiți de cei cu experiență. Respir lângă un poet ca lângă trunchiul unui copac, cu admirație și înfiorare. Iubesc misterul și sper ca într-o zi să pot scrie cu adevărat așa cum îmi doresc. Emilian, mă bucură enorm tabloul cuvintelor tale. Cu drag și gânduri luminoase, Antonia. | |
| + atunci | Gabriel Nicolae Mihăilă [12.Feb.24 13:40] |
| când știi unde e locul din inimă unde înmugurește iubirea, poți construi așa. Ai un stil aparte, de aceea și revin la poezia ta, pentru delicatețe, pentru imaginile construite de mâinile unei femei care simte și care știe cum să se facă auzită prin scris. Mai trec. Mi-a plăcut! | |
| = Gabriel | Zavalic Antonia-Luiza [14.Feb.24 03:54] |
| Mulțumesc din suflet pentru cuvintele luminoase dăruite. Stelele ard pe cer și-n sâmburii lor înmugurește poezia. Cu gratitudine. | |