= Solicit expulzarea lui Alexandru Sima de pe site | Ionuţ Caragea [25.Jan.25 10:34] |
Un comentariu care ar trebui să fie interzis prin lege, fiindcă se face o trimitere extraliterară, la ideologia comunistă, cum că cei care mă citesc și mă apreciază ar fi comuniști, iar eu, nici în acest poem, nici în altele, nu promovez așa ceva. Ba chiar există o lege a anticomunismului, legea 217/2015, care sancționează astfel de abuzuri. Oricum, destul de urât faptul că pe acest site apar astfel de comentarii pe site, care nu au nicio legătura cu ceea ce er trebui să însemne un comentariu constructiv, care să facă o analiză corectă și strictă pe text, fără să insulte autorul sau cititorii săi. Am zis că voi ignora acțiunile acestui Sima, dar văd că i se dă voie să atace la persoană, fără să se realizeze gravitatea acestui act. Repet întrebarea: se mai dorește ca acest mediu să fie unul sănătos, armonios, strict literar, cu comentarii constructive pe texte, sau se dorește întoarcerea în evul mediu, în care singura atractivitate a site-ului erau conflictele și atacurile la persoană? Deja Sima a insultat mai multe persoane, legându-se de numele lor, de meseria lor, acum fiind aduse și insulte de ordin ideologic, de ce nu este expulzat de pe site? | |
= atacul lui Sima este acum la offtopic | Ionuţ Caragea [25.Jan.25 10:56] |
dar a fost lăsat o vreme vizibil, îndeajuns cât să fie citit | |
= drumuri spre suflet... | Teodor Dume [25.Jan.25 16:43] |
un poem sensibil dedicat din suflet tatălui, aceluia care a construit drumuri către suflet pentru cei care vor urma un text pe care nu- l poți atinge decât cu sufletul! mi- a plăcut! sincere felicitări! | |
= mulţumesc frumos domnule Dume | Ionuţ Caragea [25.Jan.25 18:27] |
Să încercăm să revenim la normalitate, acea normalitate în care oamenii îşi exprimă afinităţile literare, fără să le fie teamă de vorbele unora care vorbesc te miri ce prostii. Un gest de suflet venit din partea domnului Dume, aşa cum sunt şi gesturile altor oameni care apreciază un text sau un autor preferat. Este ceva firesc, într-o lume normală. Domnul Dume a observat că acest text este o dedicaţie adresată tatălui meu, maistru constructor, decedat în urmă cu nişte ani. A văzut dedicaţia pe Facebook, acolo unde foarte mulţi oameni au comentat acest text, printre care şi dânsul. Nu mai intru în detalii, spun doar mulţumesc pentru comentariu, respect şi apreciere! | |
= Maistrul | Papadopol Elena [26.Jan.25 00:30] |
Un poem scris în memoria tatălui... Ați transmis în versuri multă sensibilitate, explicabilă prin trăirea amintirilor legate de dor, de imaginea tatălui, de viața, pe care și-a dedicat-o construirii drumurilor, în armonie cu spiritul divin, care l-a însoțit cu normalitate: fiindcă și Dumnezeu/ avea nevoie de drumuri în Paradis. Am citit și am remarcat naturalețea versurilor, pentru că reprezintă o poveste adevărată. | |
= Mulțumesc frumos | Ionuţ Caragea [26.Jan.25 09:29] |
pentru comentariu! | |