| = gata! | Lory Cristea [23.Sep.05 17:51] |
| se uita popa cu mânie mare; -ce-ascunzi de zor în sân, tu, fată mare? - nimic părinte, jur pe Dumnezeu! - ia dă-te mai încoace să văd eu.... | |
| = miscare dubioasa | dumitru cioaca-genuneanu [23.Sep.05 19:46] |
| se uita popa cu manie mare -ce-ascunzi de zor in san, tu, fata mare? -nimic parinte, jur pe Dumnezeu! -ia da-te mai incoace sa vad eu... (Lori Critea) citind ce-ai scris nu ma mir ca la popa, dintrodata numai de zareste-o fata ceva misca-n patrafir | |
| = Nea Cioaca si Lory: | Valeriu Cercel [23.Sep.05 20:15] |
| De vorbiti de lucruri sfinte, Va aude dom' parinte Si pedeapsa o sa luati!... De matanii...nu scapati! | |
| = stii cum se spune ,,lăsa-ți copii să vină la mine'' | Lory Cristea [23.Sep.05 21:18] |
| ,,citind ce-ai scris nu ma mir ca la popa, dintrodata numai de zareste-o fata ceva misca-n patrafir`` bre, că păcătos mai ești! mișcă mila creștinească chipurile tinerești o ajută să sporească | |
| = Nea Cioaca: | Valeriu Cercel [23.Sep.05 21:48] |
| De copile iti cam place Si ai vrea sa iesi la zbor, Insa astea nu sint cioace, Ca ai dat in...mintea lor! | |
| = " Eu consider că este corect " | Nicolae Diaconescu [23.Sep.05 22:06] |
| Pentru a doua poveste din satul tău ți-aș da o steluță !Poate ți-o acordă careva că textul e savuros. La fel și comentariile lui Lory și Her Mitică. | |
| = Nicolae Diaconescu: | Valeriu Cercel [23.Sep.05 22:28] |
| Maestre, tot respectul pentru aprecieri. Cu stima, Valeriu | |
| = Lory: | Valeriu Cercel [23.Sep.05 22:32] |
| Nu-l lua pe nea Mitica de morala prea tare ca cine stie cu ce alte pacate mai vine! Valeriu | |
| = capitolu’ tri-zǎci | Sandra Hanna Segal [24.Sep.05 08:02] |
| Excelenta Valeriule, ambele capitole... ...si ca sa ramanem in ton cu subiectul: fericiti cei care cauta la tine in pagina ceva bun de citit ca aceia nu vor fi prea des dezamagiti:) | |
| = Rugă de la un prieten | Dumitriu Florin Constantin [25.Sep.05 00:36] |
| Te-am citit cu atenție de fiecare dată, cu dragoste, cu bucurie. De cele mai multe ori ți-am răspuns cum am putut eu mai bine. Sufletul meu a tins către scrierile tale, tot timpul. Nu știu ce te-a apucat și pe tine, așa, deodată, dar consider că vrei să mă rănești în mod intenționat prin această atitudine de a-ți retrage textele alături de care am trăit și eu. Fac orice pentru a-ți schimba această pripită hotărîre, dar nu trece și peste mine Val! Sînt mîhnit și mă simt trădat de tine și de cuvintele pe care mi le-ai adresat dealungul tovărășiei noastre pe site. Cosideri ca vrei altceva! E perfect, te înțeleg și îți respect decizia, de a nu mai posta! Dar textele te rog să le lași acolo unde sînt ele. Acolo vor rămîne, semn că a trecut sculptorul Valeriu Cercel un om de mare valoare artistică și un suflet minunat. Mulți au dispărut ca „măgarii în ceață”, unii, chiar dacă scriu sînt niște „măgari în ceață”. După parerea mea, tu nu te incadrai în nici unul dintre aceste șabloane. Am înnebunit aflînd această veste. Te-am sunat pentru a mă convinge dacă nu cumva ai luat-o razna și pentru a te ruga să-ți reconsideri decizia eronată de a-ți retrage textele. Dragul meu, textele tale sînt foarte bune și consider că nu încurcă pe nimeni dacă ele vor rămîne pe loc... împotriva timpului. „De-aș putea să dau durerea, pentr-un strop de fericire, Și să schimb întrega ură, pe-o secundă de iubire, Iar din lacrimile toate, de-aș putea torent să fac, Să dispară în oceane, cu tot răul fără leac, De-aș putea ca mărăcinii, prăfuiți de lângă drum, Să ne-mbete ca și crinii, noaptea cu a lor parfum, De-aș putea să ard tristețea și din flăcări, bucurie, Urletele disperării, să le fac o melodie, Norii negrii, de-aș putea, i-aș ascunde după munți, Și pe soare l-aș ruga, să ne descrețească frunți, Stelele, le-aș da pe toate, le-aș culege de pe cer, Fiecare să și-o poarte, îmbrăcat cu-al ei mister ............................................... Timpul, cu aripa lui, l-aș opri din zbor, cu'n vers, Să ne bucurăm o clipă, că e Rai în univers.”… versuri minunate din poezia “De-aș putea” de Valeriu Cercel. Erau adevărate aceste cuvinte Val? Sau ne mințeai pe toți? Sufletul meu așa te-a văzut: ” Făuritorul de biserici poezie [ ] Lui Valeriu cu drag... - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Dumitriu Florin Constantin [FLORR] 2005-07-09 | | Idilic, dintr-o lacrimă pierdută, Mai pune-o cărămidă chiar la bază, Născînd un om, o floare, chiar și-o ciută, Oprind secunda dintr-o veche stază. Își trage sufletul în vie-amărăciune, Oftează cu un vaier de lumină, Își scutură căciula de tăciune, Mai pune-o cărămidă cu cianină... Și murmură un cîntec mai rupestru, Știut e, doar de el, în mare taină, Sfîntul Ștefan, în trecere, ecvestru, Îi scutură de praf penelul-haină. Împinge cu-ndîrjire la resteu, Lipindu-și obosit tîmpla de scară, Clopotniței în casa Dumnezeu, Îi cîntă heruvimi și se-nfioară. Cu dalta și ciocanul țese pînza, Esențe vechi amușinînd în palmă, Cuvinte dragi mai circulă în frunza, Ce sparge gîndul într-o zi mai calmă... E liniște cînd totul se ridică, Și prinde formă, parcă-n amuțire, Și cuiul și ciocanul își abdică, Un sunet de secundă-n tînguire. Sub bolta visătoare, răcoroasă, Se spală, primenindu-și cald uimirea, Coloana îngerilor dintr-o zi ploioasă, Clipindu-și în albastru rost iubirea. O lișiță anunță din paludă, De vizită, a umbrii călătoare, Înviorînd a viață dulcea hudă, Catapeteasma bolții funerare. Acum, aici și peste tot în lume, El e prezent ca sclav al nemuririi, El ctitor de biserici, cu renume, Cinstind în taine lacrimile firii.” Nu credeam că după atîta amăraciune și cataclisme în viața noastră ai să ne părăsești și tu. Cu ce ți-am greșit Doamne? Cu dragoste FLORR! | |
| = Rugaminte! | Gigi Duru [25.Sep.05 03:44] |
| Sper sa va razganditi!!! Suntem multi aceia ce va citim cu drag. [Sunt unul dintre cei multi! Cum as putea recunoaste un text difuzat (de-al dvs) daca, nu as avea posibilitatea sa-l regasesc si aici?!? ] | |
| = Eu am o singură întrebare | Dumitriu Florin Constantin [25.Sep.05 03:47] |
| Val! Cîți dintre ceilalți ți-au dedicat ceva? Cîți dintre necunoscuți au plîns pentru tine? Să te duci Val dacă consideri că ești mai iubit acolo. Lasă totuși aici amintirea că ai fost... Corr e total dezamăgită... Nu cred că numărul contează ci substanța sentimentului. Nu știu dacă așa se scrie istoria învingătorilor. Aici ai pierdut războiul, ai cedat terenul și ai predat armele... Păcat. Eu rămîn! | |