| = banalitatea ridicata la rang de literatura | dumitru cioaca-genuneanu [30.Sep.05 03:59] |
| Mi-a placut mult povestioara pentru ca e scisa cu nerv si mai ai si marele talent de a face ca lucrurile absolut banale sa sune interesant. Si asta nu e un talent chiar de colea | |
| = banalitate`n curcubeu | Sonea Roxana-Crina [30.Sep.05 04:14] |
| E povestioara unei prietenii, pentru ca viata nu e decat un sir de nimicuri pe care unii le vedem, altii nu; unii le atribuim culori, altii le vedem alb-negru; care chiar daca nu se cheama literatura, de cheama a trai. :-) | |
| = varianta house | Sandra Hanna Segal [30.Sep.05 05:41] |
| super, super, super:) cat vor exista oameni ca tine, prietenia va trai fericita PS. am apreciat si umorul | |
| = U2 | Sonea Roxana-Crina [30.Sep.05 08:40] |
| Hehe, ma bucur ca ti-a placut. Wanna be my friend? Am umor 24 din 24! Si jur ca am si prize. :) "Someone you could lend a hand in return for grace. It`a beautiful day! Don't let it get away." | |
| = "..de reclame" | Nane Samargescu [30.Sep.05 13:17] |
| Mi-a placut domne ce am citit aici.PLACUT! Intradevar,prietenii raman cu noi oriunde ar fi , iar orice detaliu,oricat de mic ar fi , ne trezeste amintiri. A, si La multi ani Roxena ;) Tot ce-ti doresti. Nancy. p.s:mai trec pe aici | |
| = Georgele nostru cel de toate zilele | Daniela Bordeianu [30.Sep.05 15:03] |
| Intre subtitlu si ultimul paragraf putea fi o poveste a fiecaruia dintre noi, o poveste pentru fiecare secunda care trece, pentru fiecare om care ne trece... Cate un George pentru fiecare. stai ca am divagat, prinsa de lectura textului, si voiam neaparat sa-ti spun ca mi-a placut teribil faza cu zicala infipta intre sprancenele superficialilor si parca-parca am recunoscut alaturi de tine ca "isteriile țigăncilor au ceva din furiile Laurei, iar poalele fustelor lor au ceva dintr-o rochie purtată de dirigintă." Restul? Pai tot restul e Georgele nostru cel de toate zilele. Cu imperfectiunile lui. Cu toate. Pana la urma e Georgele din noi. cu bine, pana la amintirea viitoare, dana P.S.hm, o concluzie ciudata imi da rotocoale: George sunt si eu. Eh, iar e ameteala prin vocabularele mele. E vineri, toamna. Si tocmai am fost George. P.P.S. nu ma citi ad litteram, te rog. prinde o frunza de nuc si incearca sa privesti in dunga ei. acolo ma joc si eu, printre umbre subtiri. multumesc si ma bucur de cunostinta, autorule Roxana. | |
| = trecut-au anii... | Tudor Negoescu [30.Sep.05 15:29] |
| Savuroase aceste rememorări nostalgice tocmai prin vitalitatea lor juvenilă (subtil mascată). Plăcut. | |
| = pentru toti care sunt George | Sonea Roxana-Crina [30.Sep.05 19:44] |
| Nancy, ma bucur ca ti-a placut. Si sa mai vii. Si sa ai un George. Si sa fii un George. Daniela, tu esti un George, mi-ai spus. Vinerea, toamna, si oricand, un George e cu noi. Azi ai fost si cu mine, deci iti multumesc. :) "Intre subtitlu si ultimul paragraf putea fi o poveste a fiecaruia dintre noi, o poveste pentru fiecare secunda care trece, pentru fiecare om care ne trece..." Cata dreptate ai. Tudor, asa-i, e nostalgie. George m-a bantuit ieri mai mult ca oricand. | |
| = amintiri de liceu | Doru Alexandru [30.Sep.05 21:56] |
| Rox, devin unul dintre comentatorii tai cu mare drag. Am citit textul tau, azi printre calculatoare mutate dintr-o sala in alta si instalari de retea si sisteme de operare. Ma intriga. Imi aduce aminte de toata perioada liceului, si nu numai. Imi aduce aminte de colegii mei, de prietenii mei cei mai buni cu care, de altfel, abia daca mai vorbesc. Textul tau are si alta nuanta, o simt, dar nu am sa spun nimic despre ea... Felicitari! D.C. P.S. Multumesc ca mi-ai adus aminte... | |
| = receptori adrenergici | Sonea Roxana-Crina [01.Oct.05 01:31] |
| Doru, sunt momente traite de toti cu diferite nuante dar in fond.. aceleasi. Din punctul asta de vedere sunt banale, dar pentru noi fiecare moment a fost o explozie de adrenalina care a marcat inceputul unei cunoasteri, a sufletului celuilalt. Asta inseamna prietenie, nu ? :) | |
| = George uber Alles! | Razvan Dragoi [14.Oct.05 01:20] |
| Cu adevarat, faci lucrurile banale (aparent banale, de fapt) sa sune interesant.Propun infiintarea stiintei numite "georgistica", al carei obiect sa fie masurarea rezistentei prieteniei in timp. La Multi Ani, Xena! | |
| = georgistica, indeed | Sonea Roxana-Crina [14.Oct.05 10:40] |
| George ar fi cu adevarat miscat de o asemenea stiinta a prieteniei. :)) Cred ca ar fi rapid prof. dr. in georgistica pentru ca m-a cautat toata vara si eu mereu eram plecata. Ete, deja am picat examenul! Si a aflat toata Agonia ca nu-l uit, dar nu si el. Cateodata noi oamenii suntem de tot... hm. | |