| = Cuvintele și noi | Magdalena Dale [30.Sep.05 20:12] |
| Cuvinte care lovesc sau care mângâie, cuvinte care ascund sau care dezvăluie, eufemisme sau brutalități, multe fețe ale cuvintelor, dar fără ele am fi săraci, nu am putea comunica și nu ne-am putea îmbogăți viața din punct de vedere spiritual...Simțul cuvântului îl au oamenii pentru care comunicarea este o artă și ca orice artă merită toată considerația noastră.În cele din urmă cuvintele ne reflectă pe noi, pentru că fiecare avem felul nostru de a ne exprima... | |
| = simțăminte...ratate! | dorin cozan [01.Oct.05 14:31] |
| Poate ca, de fapt, e invers: noi suntem niste simturi si cuvintele sunt Fiinte care au viata (v. Popper, in cazul in care nu stiai cunoscuta teoria a celor 3 lumi). Ne mai ...."simtim"! | |
| = replici | Corneliu Traian Atanasiu [01.Oct.05 20:45] |
| "Simțul cuvântului" Și cititorii simt cuvîntul. Dar cei care au anvergură lingvistică. Cărora le place să savureze adîncimile și subtilitățile limbii. Și au mai pus mîna pe cîte un dicționar. "Popper" Sigur că există o viață a cuvintelor, de-aia ne și place să le simțim vibrația, să le luăm pulsul. Mi-ar face plăcere să citesc o relatare a ta despre teoria cu pricina. | |
| = o pasionantă preocupare. | Lorena Stoica [12.Oct.05 19:44] |
| "O pasionanta preocupare", de bun simt, de altfel, este ceea ce tu numesti "simtul cuvantului". Ar trebui sa existe in fiecare om, indiferent de vastitatea vocabularului sau. E unicul mod de a te face inteles cum se cuvine, de a simti ca nu te pierzi in neantul de intelesuri ale unuia si aceluiasi cuvant. Si, apoi, mai e si vraja de a te exprima cu unduiri de umor sau ironie, sarcasm sau cinism... Inainte de orice - cuvantul. Cu el inchidem sau dechidem porti - ale cunoasterii sau ale cunoscutilor. O intreaga filosofie (atat de draga sufletului tau :) ) in simpla vorba, cea de toate zilele si preocuparile... | |
| = și nu doar | Corneliu Traian Atanasiu [15.Oct.05 18:36] |
| pasionantă ci și plină de bucurii și revelații. Multă vreme s-a făcut "filosofie speculativă" încercînd să găsești adevărul făcînd arheologia cuvîntului. Simt și eu cîteodată că nu-i dau de cap unui cuvînt, că dicționarul nu-i simte pulsul pe deplin, că există o vibrație suplimentară, o făgăduință pe care el o mai are de mărturisit - și-atunci îl spovedesc. | |