Comentariile membrilor:

+ renaștere
Costin Tănăsescu
[01.Oct.05 10:38]
Cum mă așteptam, Paul Bogdan scrie din nou o poezie cu înțelesuri profunde și optimiste. O scriere adâncă. Viața și dragostea ca un perpetuum mobile, o renaștere continua, idee care te face să nu-ți fie teamă de sfârșit, de nici un fel de sfârșit. Dacă nu cumva încerci să ne vinzi "droguri literare", atunci este bine din toate punctele de vedere deși mă tem că... Am fost curajos și l-am administrat pe cale "lecturală", mă simt bine. Ce găsesc foarte inspirat aici este modul în care împletești dragostea, iubirea cu viața. Nu este un fapt senzațional, ci foarte rar întâlnit fiindca poetul abordează fățiș din ce în ce mai rar aceste două teme în același text. Nu vreau să mă mai întind aici precum un zgârci să spun care este motivul, bla bla... Se știe deja... profundul este confundat cu scobitul între măsele în postmodernism. Ok.
Nu mi-e teama să evidențiez acest text, care fără îndoială este de excepție.
Nu mi-e teamă să spun că poezia așa se scrie, precum aceasta de mai sus, incitând cititorul, făcându-l să-și pună întrebări, administrându-i o doză de optimism ori pesimism... "oferindu-i" stări.
Nu mi-e teamă de nimic, decat de Domnul.
pe curând,

 =  da, eterna...
silvia caloianu
[01.Oct.05 10:44]
ca sa eviti "de/de", nu vrei sa schimbi asa "si o altfel poveste de dragoste"? (eu as fi pus o pauza in versul respectiv: "si o altfel poveste / de dragoste".

 =  da
Lucian Mușet
[01.Oct.05 10:47]
poema ta îmi amintește de cartea lui Osho, "Mori pentru a renaște". e un text profund, poate prea adânc, dar sunt sigur că sunt destui aici care mai și simt!

cu bine,

 =  viziune limitata
Ionut Caragea
[09.Mar.07 16:55]
In primul rand omul nu este doar pamant si apa, omul este si foc, omul este si lemn si aer, omul este si ying si yang, omul este atat de mult si tu l-ai simplificat la atat de putin prin aceasta lectie biblica. Poezia este mult prea previzibila, intelesurile profunde pe care le vede Tanasescu sunt apa de ploaie in ochiul cititorului. Mi-ar fi placut sa vad misticul in aceasta incercare de poezie, in aceasta piatra filozofala a existentei sarind deasupra apei si facand broaste. Osho draga Lucian Muset, acest mare filozof nu merita a fi comparat in contextul profunzimii ci din acel al contemplatiei, al reflexiei asupra cailor si principiilor atat de evident cum le descrie el. Iar daca ii spui lui Pan de Osho, la care iubirea, cuplul, casatoria, femeia, barbatul,nasterea, moartea, au cu totul alte valente decat cele existente in doctrina ortodoxa, atunci vei avea surpriza ca totul se reduce la o apa si un pamant, o viziune de altfel limitata, conceptie ce rasfrange sfera acelui dumnezeu universal intr-o poezie dominata de canoanele bisericesti.Domnule Tanasescu, daca ti-e teama de Domnul du-te la biserica, aici poezia lasa loc si imaginatiei, fantasticului, nu avem nevoie de lectii de credinta.

Versuri lipsite de maturitate, banale si neexpresive....tinandu-ne de mana, altfel de poveste de dragoste, iar titlul este de tot rasul...daca ar fi sa ne raportam perspectivei nihiliste a lui Friedrich Nietzsche acest text ar fi o degringolada a logicului redus la explicatia parintelui crede si nu cerceta fiule- mai lasa-ma!. Nu lasi nici macar loc unei interpretari aviselor, sa faci o corelare intre real si subconstient sau si domnul Freud este iesit din cadrul ganditorilor.

Am citit deunazi o poezie a lui Genuneanu, mult mai profunda si mai bine asezata, care cu adevarat ar fi meritat mai mult decat aceasta recunoastere exagerata a unui scriitor care nu stie nimic mai mult decat iubirea fata de aproapele sau, nefiind de condamnat, din contra, am toata aprecierea si bucuria ca exista dragoste in univers, dar acest univers, repet nu se reduce doar la o apa si-un pamant domnule Mircea cel Batran

 =  contra-poezie
dorin cozan
[01.Oct.05 16:29]
fie-ti milă ...moarte
această
nebunie a vieții
care numai dragoste nu-i
ci Nimicul innoptat
dintr-o prostie
primordiala

 =  nu îmi este teamă
Ela Victoria Luca
[01.Oct.05 18:10]
Citesc poemul, simplu, așa cum citesc eu. Aș fi renunțat la primul vers, ori l-aș fi scris fără exclamare, mai subtil, mai rafinat prin filtrare elaborativă.
Iubirile ce durează cât o clipă de somn, somnul ca altfel de apropiere de moarte. Uneori oamenii spun despre cel dus: a adormit.
Moartea nu începe din clipa t. O trăim perpetuu, din prima clipă a concepției. Iubirea - ca și alte asemenea - le îmbină, face posibilă întoarcerea perspectivei. Omul denumește diferit același fenomen. Cât ești, ești viu, cât nu mai ești pe pământ, ești mort. O logică omenească doar, atât, când de fapt și viața poate fi moarte, într-un sens, și moartea poate fi viață, în alt sens.
"Apoi ne vom trezi"... "izvorând amândoi, unul din altul", da, aici filosofia se lasă în trăire. De dincolo sau dincolo de dincolo. Eterna poveste, ce nu e aici.

Poem simplu, imagini clare, idee eternă, spusă în versuri minimale. Constatativ, aproape declarativ discursul. Gând în vers sau vers de gând. Sentimentul în poem este implicit și are preț. Ca și realitatea, Poezia fără sentiment ar fi moartă.

Mă bucură să te citesc, Pan, fiindcă în poemele tale, dincolo de rațiunea rece, de înțelepciunea adunată din vechi vremuri, ai și mult sentiment. Și pentru asta te prețuiesc, iar când spun acest lucru, chiar are însmnătate, deși uneori nu se dă doi poli pe însemnătatea aceasta.

Ela


 =  Caragea,
Costin Tănăsescu
[01.Oct.05 18:21]
esti prea mic pentru o lupta atat de mare. Ia-ti creioanele colorate si du-te acasa! Nietzsche, a fost un nihilist bezmetic caruia ii mergea mintea nu zic nu. Totusi aceasta poezie exprima cuvantul Domnului in totala contradictie cu acesta, cu yingurile si cu yangurile tale. daca esti ateu de fruntea otravurilor iti propun sa-ti faci un club al satanistilor, acolo vei avea succes cu siguranta. "Apa de ploaie" iti sare tie printre buze cand te dai ce nu esti. te rog sa nu mai faci referiri la persoana mea. Stii de ce? Am mai spus-o: esti prea marunt pentru un razboi atat de mare. Tu n-o sa poti scrie asa niciodata, de-aici si proverbul cu strugurii si cu acreala.

 =  ...
Bogdan Sevra
[01.Oct.05 19:10]
sigur, un text scris cu o apreciabila sinceritate. dar iti da senzatia ca l-ai mai citit de zeci de ori pina acum, bineinteles, la autori de prin seculii trecuti.

 =  credințe
Paul Bogdan
[01.Oct.05 19:28]
Vă mulțumesc pentru opinii.

Silvia, prima ta propunere este greșită din punct de vedere gramatical iar a doua din punct de vedere conceptual. Va fi tot o poveste de dragoste dar de altă natură. Am să mă mai gândesc la cele spuse de tine și poate am să schimb cândva.

Adevărul dă întotdeauna impresia unui "deja vu".

Ela, ai dreptate, am să modific primul vers.

Această poezie s-a scris în urma unei discuții despre moarte. Așa o văd eu, o stare inconștientă, o trecere de o clipită spre o altă viață. Discuțiile teologice și filozofice nu-și au rostul aici deoarece fiecare om este liber în credință. Nu am scris un eseu ci o poezie. Nu am comis un act de misionarism prozelit ci am scris trei fraze simple.


 =  viata - drum continuu spre moarte ca un nou inceput
constantinescu constantin
[02.Oct.05 19:06]
O viziune luminoasa si detasata a mortii, tema frecventa in marea poezie, dovedeste ca ai "invatat a muri" vazand vanitatea vietii care este de fapt un continuu drum spre moarte, pe care atat de fericit o vezi ca pe o continuare a vietii pe alte planuri, iubindu-ne in elemente ce trec unele prin altele, izvorand si iubindu-se.Felicitari si tot mai sus!

 =  candva, creatia...
Dana Stefan
[01.Oct.05 21:56]
de ce nu poate fi si simplu, poetica, vis al presimtirii imenselor goluri, din care pornim si ne reintoarcem?..varietatea ar trebui sa fie unitatea miscarii, inegalitatile se nasc numai in miscare, pentru ca oricat de nepotrivit intelegem comunicarea, obarsia e marea concordanta! de ce nu suntem in stare sa pricepem ca doar asa dispar specificatiile carora noi, oamenii, le dam atata importanta?..
acest poem e o viziune personala asupra trecerii si petrecerii spre desavarsire, prin dragoste. a ajuns gandul acesta meditativ, motiv de discordie?!
cand ne vom trezi, cum se trezesc pamantul si apa?..

Linea

 =  slab
DoDu
[03.Oct.05 09:36]
Sincer sa fiu, mie imi place cand isi mai retrage cate unul textele, pare ca o desteptare si-apoi, e nu-i usor sa fii mereu singur.
Sincer sa fiu, daca as fi scris eu cateva din comentariile de mai sus, as fi trecut sigur la off topic, mi se intampla din ce in ce mai des, chiar daca, printre altele, atind si subiectul care trebuie.
Sincer sa fiu, poezia e slabuta si nu stiu de ce a sarit asa in sus Zabet, ca e pe langa subiect.
Treaba asta cu pamantul si apa e atat de uzata, incat suna deja a gargara. Si dincolo de repetitia bombastica pamant/apa nu apare nimic. Ba da, eternul, o pretiozitate circumscrisa iubirii strigate cu goarna. Inteleg ca autorul iubeste, dar nu trebuie sa mi-o strige de sa-mi sara timpanele, ci sa ma lase sa inteleg prin mijloacele specifice poeziei. Actului artistic. Si ciobanul stie sa strige din varful dealului, „ fa, Marie, vezi ca io te iubiesc, mai!”
Iar primul vers, a mai spus-o cineva, n-are nici o legatura. Cu nimic.

 =  Suntem atat de singuri in clipa mortii...
Bejliu Anne-Marie
[01.Oct.05 23:28]
Ce usor ar fi ca in clipa mortii sa fim tinuti de mana si real si imaginar.Din pacate esti atat de singur in acea clipa oricat de iubit ai fi fost pe pamant.Esti numai tu, tunelul mai ingust sau mai lat,frica de necunoscut si spre capatul calatoriei acea voce care te conduce pana cand victorioasa lumina Lui te cuprinde.Te trezesti sau nu depinde de ceea ce iti dicteaza el.De doua ori m-am trezit,a treia oara nu se stie ce va fi...
Aici pe pamant iubirea ne aduce la acel unu care nu stiu de ce nu e rotund,sufletele nostre indragostite se intalnesc acolo sus dar in acea clipa, a Marii Treceri suntem numai noi la-nceput si abia mai tarziu si El chiar daca timpul e foarte scurt.Cu prietenie,Anne-Marie.

 =  sa nu-ti fie teama de moarte?!
Fanache Emil
[02.Oct.05 15:22]
E o perspectiva fericita... Din moarte sa se nasca la nesfarsit iubire.Moartea efectiva sa dureze doar o clipa...Pamantul si apa...ca sangele si un trup uman.
Ialin

 =  moartea?un nou inceput
Nane Samargescu
[07.Oct.05 08:02]
Chiar asa, de ce sa ne temem de moarte. e doar o continuitate a vietii, un rau ce se revarsa in mare si de acolo mai departe.
"Durează doar o clipă această stare de somn", este asemeni unei vis.
"Să nu-ți fie teamă de moarte." Nu pot decat sa fiu de acord.
Mai revin-de nu deranjez :)
Toate cele bune,
Nancy Michaela Popa

 =  Despre sentimentul morții în literatură
Tudor Negoescu
[07.Oct.05 09:32]
Apreciez sinceritatea cu care Pan expune acest sentiment, nu foarte ușor de abordat, de altfel. Primul vers e puternic; are dramatism. Cei care nu au pierdut pe cineva drag nu au cum să înțeleagă. Le vine chiar ușor să filozofeze despre sentimentul morții în literatură. Se poate glosa mult și bine despre acest sentiment...Trăirea lui e mai dificilă.

 =  cam asa
Rodica Vasilescu
[09.Oct.12 17:25]
eu nu inteleg de ce uneori e nevoie de atata vorba lunga.
este un text slab si atat, e emotie, e traire autentica dar nu e ceva care sa ma faca sa ma simt ca alte texte scrise de pan. are texte mai bune si tocmai pentru ca stiu cum scrie s-ar putea sa percep altfel textul fata de altii care poate-l citesc prima data.

iar interventia lui zabet e de inteles, asa cum caragea ionut a fost rautacios si a exagerat, la fel a facut-o si zabet. asa ca primul e vinovat nu al doilea.
:)


 =  deh
Paul Bogdan
[08.Oct.05 08:27]
Din păcate, atunci când ești editor nu poți fi convins de obiectivitatea comentariilor. Unii îți comentează deoarece te văd prezent pe site, alții fiindcă nu cedezi presiunilor de pe yahoo messenger de a le crește nivelul de acces și te forțează să îi ignori.
Știu că nu este un text strălucit. Probabil că ar trebui să nu permit comentarii, să ascund "stelele" și să scot textul de la recomandate atunci când un editor face imprudența de a-l recomanda.
De șters steaua nu prea am cum, ar fi o lipsă de respect pentru cel care a scris comentariul dar de scos de la recomandate nu este nici o problemă, editorul va rămâne anonim și nu se va simți lezat. Partea proastă este aceea că atunci când voi scrie ceva de calitate nimeni nu se va mai îngrămădi să-l recomande. Dar, în fond, nici asta nu este o problemă. Cine are nevoie de texte recomandate?!

 =  ... poate ca ideea sau ideile cuprinse in ele sunt deosebite
Bejliu Anne-Marie
[08.Oct.05 10:46]
Eu una nu am comentat calitatea poeziei ci ideea ei care m-a atras.De multe ori sunt texte recomandate care nu au valoarea ce s-ar impune cu adevarat.Dar poate ca ideea sau ideile cuprinse in ele sunt deosebite si chiar acest lucru impinge intreaga lucrare spre sirul lung din stanga paginii.Cu respect,Anne-Marie.

 =  re
Nane Samargescu
[08.Oct.05 12:03]
Mie mi-a placut poezia, si mesajul tranmis.Nu m-a interesat ca e la recomandate, ca are stele...pur si simplu mi-a placut,cap coada. Si nu spun acestea spre a lingusi pe cineva, spun doar ceea ce simt.
Toate cele bune.
Cu stima&admiratie,
Nancy

 =  Renastere...
Bianca Maria
[26.Mar.06 23:53]
...trezirea dintr-un somn de o clipa, pentru a trai eternitatea...
As recomanda poezia aceasta tuturor...
Felicitari!

 =  Cu puțină răutate inexplicabilă...
PÃCALÃ VIOREL SILVIU
[03.Oct.06 17:25]
Nu știu dacă este cel mai reușit poem al tău, cu puțină filosofie diluată cosmogonic într-o stare de tristețe. Haide omule că poți mai mult de atât, mai pune și ceva licăriri, străfulgerări etc...!

 =  îmi place acest poem în mod special .Nina
Nina Pop
[12.Nov.06 15:10]
mersi de ideie. moartea cu siguranță ar fi mai dorită dacă ar fi să o trăim împreună cu cel/cea iubită, dar probabil am fi prea egoiști, prea temători.insă moartea din poemul tău e fascinantă, pîmântul și apa sunt intangibile, imune și concluzive.fără pământul din care suntem născuți nu am avea formă, fără apă culoare, iar fără acest poem site-ul acesta ar fi mai sărac.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !