| = fascinatie | ioan lila [03.Oct.05 22:14] |
| esti surprinzatoare. cind ai scris minunea asta de poezie? | |
| = foarte frumos | ioan lila [03.Oct.05 22:18] |
| încerc să țin în priviri echilibrul oglinzii si - trec păsări scheletice cu răsăritul pe umeri - sint reperele unei poezii de o profunzime care nu ma mai mira... dupa ce ti-am citit iteva poezii... nu am timp, ca le-as citi pe toate... dar, chiar, domnisoara... citi ani ani? 16, 17? cind iti citesc poeziile, eu am 18 ani. | |
| = Astept cu mult interes continuarea. | Deaconu Gheorghe [03.Oct.05 22:53] |
| Este parca o continuare la "Calator clandestin", pentru ca acum dialogul este in sfarsit posibil, senzatia de singuratate aproape ca a disparut, cu toate ca mai exista indoieli, suspiciuni ("n-am sa stiu niciodata cat intuneric ascund trupurile"). Totul pare sa se limpezeasca, "ferestrele sunt toate deschise, umbrele se departreaza de suflet", insa apare o schimbare brusca, neasteptata, animozitatile se accentueaza din nou, surprinzator, intervine iarasi senzatia de gol, de abandon ("in rest nu e nimic/ lutul portretelor nu mai raspunde), pentru ca in final totul sa se prabuseasca... | |
| = Ioan Lilă & Deaconu Gheorghe | Madalina Maroga [03.Oct.05 23:15] |
| Ioan, nu are importanță vârsta... cel puțin în poezie. mă bucur că ai intuit imaginea din oglindă. mă surprind comentariile tale. aș vrea pe viitor să încerci să vezi și întunericul din trupul cuvintelor. mă va ajuta. Gelu, tot timpul poate să apară o schimbare bruscă, neașteptată... "dialogul este în sfârșit posibil"... da, pentru că ai găsit continuarea... atunci când umbrele se depărtează de suflet... mulțumesc pentru cele două nuanțe de roz. te mai aștept! Madim | |
| = despre culori | ioan lila [03.Oct.05 23:33] |
| COPII, PIPAITI METAFORA, NU E NEVOIE SA POVESTITI POEZIA (IMI CER SCUZE, AMbatut din greseala cu litere mari. stiu ca este interzis. imi fac mea culpa! scuze, va rog. Voiam, de fapt sa constat ca, adesea, poetii se simt raspunzatori de propriile lor comentarii........... si le imbraca, cu un simt al raspunderii ucigator, in hainele unor povesti "nemuritoare, fiind mai importanta povestea lor, decit versurile comentate. Am fost prolix? Eu va iubesc pe toti, in egala masura........... nu ma pricep sa navighez pe net, asa ca intru la intimplare.......... pe unde apuc......... v-as citi pe toti, dar e greoi mecanmismul... sa treci de la un poet la altul............ nu stiu cum sa va gasesc, ca, de cautat, va caut..... daca nu va place ce v-am spus, chemati armata, pompierii, jandarmeria... si cineva anume: morga din Braila! Ca e mai aproape! (puteti sa rideti de mine, sa spuneti ca sint timpit. Aveti verde! Mie imi ramine culoarea albastra! | |
| = poezie de Ioan Lila! Mi-ar place mie.......... | ioan lila [03.Oct.05 23:38] |
| am să fac ceva și pentru mine asta trebuie să-mi spun de fiecare dată m-am uitat demult printre cuvinte răstignesc doar cercuri, păsări călătoare nu mai e frig te caut cioburile traversează orașul un joc în oglinzi spune în silabe că lumea e goală a scăpat lumânarea în labirinturi tu, ține minte de mâine se trimit telegrame spre cer | |
| = părere | Liviu Nanu [04.Oct.05 00:02] |
| Latinul spune "facit indignatio versus" parcă. Asta e altceva. | |
| = off-TOPIC - rog vzibil! | Madalina Maroga [04.Oct.05 00:15] |
| Ioan Lila, înțeleg că v-ar plăcea multe lucruri, mie mi-ar plăcea înainte de toate ca dvs. să citiți regulamentul site-lui. nu vreau să se interpreteze altfel gestul dvs. de a-mi comenta poemele. pe site sunt mulți autori care merită citiți și la fel de mulți care merită încurajați. în speranța că nu considerați acest comentariu lipist de bun simț, vă aștept și pe viitor cu alte păreri referitoare la text și nu la alte reguli ale inimii... pe care le cunosc și le explorez și eu în alte parte. mulțumesc! Mădălina Maroga | |
| = lasă Madim... | Elia Ghinescu [04.Oct.05 00:55] |
| ...că ție îți stă bine și în albastru! Nu știu ce ați mîncat voi toți în seara asta de ați scris așa de bine. La rînd, unul după altul. Uimtă sunt! Cineva drag mie îmi spuea într-o zi (și bine făcea) că există versuri care "stau" în picioare. Aici găsesc tot poemul stînd vertical. De la întinderea mîinii, semn de slăbiciune demascată, și pînă la finalul în care culorile cîndva iubite mor e poezie. Oglinda măsoară altfel decît arginții. E greu, Madim, să păstezi acest echlibru cînd îți privești propria imagine. Acolo, în echilibrul pe care îl simt în oglindă, arginții nu au valoare. "pe undeva prin centrul pământului plouă n-am să știu niciodată cât întuneric ascund trupurile" - asta e preferata mea. Pămîntul întoars rotund pe dos, lumea cu întunericurile scoase mai spre suprafață, ascunse totuși, dar sesizabile. Mă bucur să-ți găsesc ferestrele deschise de data asta. Nu mă așteptam la atîta lumină pe care o naște un ochi de geam aici, într-un poem în care culorile roz pălesc. Legat voit sau nu de ideea ferestrei găsesc păsările din strofa următoare, scheletice, dar zburînd a soare-răsare. Iar pămînt în ultima strofă. Un pămînt mut, încremenit. Frumos! | |
| = pe undeva prin centrul pământului plouă | Maria Prochipiuc [04.Oct.05 01:24] |
| dragul meu, ți-am spus, o să am răbdare vezi, stau cu mâinile întinse - răbdare cu mâinile întinse, aici numai răbdare nu e, e acea stare în care gândul pornește la drum înaintea ființei, în ultimul timp te descopăr tot altfel, mereu într-o altă haină când roz , când prea incoloră. Doar privindu-te te vezi altfel de cum ești, vrei să te vezi altfel, nu vrei să vezi adevărul. Fiecare poem mustește de lirism, indiferent ce formă folosești poate penultimul poem era tocmai ce ți se potrivea, altfel uneori citeam o întreagă poveste și adormeam cu versul tău în mine și nu mai apucam să scot nici un cuvânt. Remarcabile mi se par versurile: fiecare literă se desfășoară de la cer la pământ urmele albe fără ecou au doliu străveziu lutul portretelor nu mai răspunde Te scrii si le scrii versurile, prin cuvânt îți conturezi sentimentele, oricâtă metaforă, toate apar simplu –iubire. Te întrebi uneori, oare versul acesta, cuvântul acesta și chiar literele acestea nu cumva se jertfesc pe un altar al neputinței celuilalt? Eu doar mă întreb, dar și simt o nostalgie a unei neîmpliniri. Doar poezia e cea care compensează, e cea care își revarsă asupra cuvântului toate sentimentele, câte are de suportat cuvântul în esența lui? Iar mă întreb și nu aștept răspuns, îl caut de multe ori în mine, am trecut pe aici și e minunată starea, doar starea că trăirea... | |
| = Elia & Maria | Madalina Maroga [05.Oct.05 21:39] |
| Elia, exact cum am zis, o să am răbdare... poate am mai spus, de cele mai multe ori... mă strâmb în oglindă. :) ferestrele sunt deschise... se simte mirosul toamnei... poemul acesta l-am scris începând de la ultimul vers. dacă ai să citești poemul invers ai să vezi dincolo de echilibrul oglinzii... mulțumesc! Maria, comentariile tale mă surprind. reușești să vezi taina care se ascunde în fiecare literă. mulțumesc! Madim | |
| = sincer. | Radu Herinean [06.Oct.05 23:54] |
| daca ai scapa de "doliu străveziu", "păsări scheletice" si alte cateva asocieri de genul asta care mi se par fortate, poemele ar fi mult mai... curate. curate intr-un sens bun. nu ma refer in mod special la textul asta, am dat doar un exemplu, am intalnit stilul asta in mai tot ce publici pe site. nu zic sa modifici nimic din ce ai scris pana acum, ci doar sa ai asta in vedere in ceea ce postezi de acum. si repet: poemele sunt suficient de bune fara astfel de asocieri, uneori fortate. | |
| = Radu | Madalina Maroga [07.Oct.05 23:13] |
| mulțumesc pentru comentariu, pe viitor am să țin seama de aceste sugestii. Madim | |
| = varianta finală | Carol Daniel [08.Oct.05 20:57] |
| au un parfum aparte poemele astea, virtual vorbind nu știu cum ar trebui să miroasă:)), am să mai vin. senzația primită după tot ce-am citit e mai mult decât am scris eu aici, cu bine | |