| = "tălpile privirii" | Alina Livia Lazăr [04.Oct.05 12:30] |
| dincolo de magia solitudinii și a atracției înaltului de la tine am învățat câte ceva, cum că dacă se repetă cuvântul "vârf", e posibil să deranjeze un pic liniștea poemei declar ultimele versuri ale exercițiului rezultatul său fericit contemplativul împlinit dacă nu aș fi citit autorul, aș fi știut că tu ai scris așa. zău. | |
| = tablou de munte | Miruna Dima [04.Oct.05 12:35] |
| Ai reușit din nou. Citind versurile, am simțit miros de brad în nări, am atins cu degetul țepoasele conifere, am auzit clar acordurile "pantei abrupte". Și mie mi-a plăcut imaginea tălpilor privirii, dar și cea a câinilor fugărind ceața. Un tablou cuminte, liniștit, la gura sobei și totuși cu atâta putere de sugestie. | |
| = alina, miruna | Lucian Mușet [04.Oct.05 12:46] |
| alina, finalul comului tău m-a bucurat tare mult. mulțumesc! cât despre repetiții... am corectat. pesemne că nu am fost îndeajuns de atent la formulare, fiind cu gândul în altă parte. miruna, mă bucură mult că ai simțit așa citint textulețul meu. vă mai aștept, cu bine, | |
| = stare si-ntrebare | Radu Herjeu [04.Oct.05 16:18] |
| Sa-ncep cu faptul ca mi-a dat o stare speciala textul tau. speciala si frumoasa. Mi-am amintit de un varf de munte si de o stana calda si tacuta... Am doar o nelamurire, dar s-ar putea sa ti se para doar un detaliu, asa ca imi cer scuze. Daca e langa tine, se presupune ca un om nu e in urma ta, ca sa te urmeze... | |
| = radu herjeu | Lucian Mușet [04.Oct.05 18:03] |
| în primul rând, mulțam fain pentru trecere și semn. cred că e primul și te mai aștept! în ce privește întrebarea aș vrea să propun, așa cum e și titlul aici, un exercițiu imaginativ: lângă un călugăr bătrân stă unul tânăr, care primește "ascultare" de la cel în vârstă. deși e fizic lângă el, spiritual e atât de mult în urma lui... sper că am răspuns întrebării tale! cu bine, | |
| = de acord, dar... | Radu Herjeu [04.Oct.05 18:16] |
| De acord Lucian. Doar ca eu am interpretat "aceeasi lira" ca pe un "langa" mai degraba intr-un alt plan decat cel fizic. Si-atunci, tocmai acolo nu mai incapea notiune 'a urma". Dar pot privi si cum ai gandit-o tu... Mai trec :) | |
| = tablou viu | Ioana Veronica Epure [04.Oct.05 23:57] |
| Frumos felul in care ai imbinat atatea senzatii care aparent nu au legatura... pentru ca ti-a iesit ceva extrem de legat si de sugestiv. Tabloul pe care l-ai creat se simte, nu trebuie sa mi-l imaginez, pur si simplu imi apare in minte. Mi-a placut in special partea cu `talpile privirii`, dar si `latratul cainilor fugarind ceata`. Cu drag, Ioana | |
| = radu, ioana | Lucian Mușet [05.Oct.05 08:45] |
| radu, exact despre alt plan era vorba și tocmai acolo se "urmeaza" în sensul de care ziceam. dar în final suntem de acord :) ioana, mulțumesc de trecere și semn. mă bucură să văd că mesajul ajunge cum trebuie! cu bine, | |
| = Viata ca un munte | razvan rachieriu [06.Oct.05 08:14] |
| Cei pentru care viața este o câmpie , nu cunosc valoarea și efectele luptei și implicit nu cunosc viața în amănuntele care o fac interesantă , cu intervalul viață-moarte redus, insipid și tern. Cei pentru care viața este un munte, fiecare pas – obstacol trecut – reducând înălțimile ambițiilor într-o ascendență a elanurilor care nimbează lupta cu încercările , prin efortul personal cunosc sinuozitățile ei care o fac complexă și complicată , iar intervalul existențial se lărgește cu fiecare victorie asupra negativităților. | |