| = mă întreba dacă pot să ghicesc viitorul | Maria Prochipiuc [19.Oct.05 09:37] |
| Rupturi parca a unor stări sau poate mai potrivit ar fi meditații interferate cu amintiri personale : Dumnezeu era unul, pauza dintr-o conversație. Structura acestui poem e de sonată, vers limpede și abrupt: îmi pregăteam sufletul într-un bordei împletit din nuiele, înconjurat de nepoți, răsucindu-mă pe câte un călcâi după eclipsele de lună. | |
| + gri | Dana Stefan [19.Oct.05 20:32] |
| uhhhh..ce prafuri arunca cerul in toamna asta, peste noi, florin? mainile ating piatra pe piatra aici, si de data aceasta griul se destrama intr-o paleta a tonurilor sale, nu incape nuanta, nu incape..cum sa nu inteleg?.. in cupele turnate recele albastru doar pasarile indraznesc sa-l guste, pentru ca lor nu le teama de albastrul acela rece, griul cruciatului e taios de metalic, panza nu are cum deci sa fluture, Luna e aici un gri spectral, ceata destrama griul intr-o imaterialitate, intimitatea se loveste de un spatiu stramt, si icneste in gri estompat, dinspre un gri pana spre negru..sa-ti explic eu tie ce semnificatii au tonurile griului acestuia?! cand florin, tu la fel de bine stii, Dumnezeu e pauza dintre o conversatie, tu singur ai avut puterea sa spui asta! iar daca alfabetul desavarsit dintre un barbat si o femeie, sa spunem, este cel al tacerii in care nu mai este nevoie de nici un alt cuvant, atunci inseamna ca toate tonurile griurilor de pe acest pamant se insufletesc in nuante ale agriurilor albastrui din limpezimea apei, griului copt al verdelui arama care ne imbraca, platosa, argintul Lunii scaparat de nebuloasele atat de colorate cum numai visele noastrele stiu imagina, si tot asa pana la albul hartiei pe care oamenii invata sa scrie un singur cuvant reinventat pe lumea asta, scris cu un creion cu miez de argint: dor. drag. tu. rosu. eu. Albul si negrul sunt nonculori, da. insa ele au cele mai semnificante insusiri: ajuta culorile sa capete stralucire, numai daca griul sta pe langa ele. Linea | |
| = Maria, Dana :) | Florin Andor [01.Nov.05 17:44] |
| Maria, ... ai crescut printre rânduri o nuanță apropiată dar nu mă întreba dacă pot să ghicesc viitorul ... cât despre meditații, numai de bine; uneori mai furăm câte un fruct din grădinile aurii ale copilăriei ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :) Dana, ... m-am gândit mult(recunosc) la ce ai scris mai sus și uite că timpul a trecut fără acele răspunsuri așteptate ... mirarea mea a fost(și bucuria deopotrivă, recunosc) să văd până unde ai reușit să ajungi despletind cuvintele de aparența blajină, fără să cauți neaparat un miez dulce ... cât despre prafuri, doar zâmbesc, tu înțelegi cu ochii închiși nevoile de necuvânt ... altfel, creștere frumoasă ție chiar și în lipsa hainelor de duminică, e ceea ce contează acum ... mulțam fain de trecere, la bună citire / veghere :) | |