| = luv | Camelia Petre [27.Nov.05 14:02] |
| si eu iti urez multa inspiratie in continuare! ca si sorin am rugamintea sa revii. multumim pentru carte si pentru lansare! sorin, te felicit si pe tine pentru aceste randuri inspirate si la obiect! | |
| + Scriitorul, Privitorul, Omul și Cartea, în muzica unui anotimp | Ela Victoria Luca [27.Nov.05 14:06] |
| Sorin, recunoștința mea pentru cum l-ai simțit și redat aici poetul Costin Tănăsescu, pentru cât de limpede ai scris despre lansarea cărții sale, dar și despre muzica lui, cuprinzându-i și cei acolo prezenți. Și mai ales pentru că îl apreciez pe Omul care se păstrează vertical în toate cele înfăptuite, atunci când acest lucru îi este permis. Are talent, are spirit, are oameni buni și dragi alături. Prețuirea mea pentru această scriere deosebit de echilibrată și distinsă în conturarea unei realități și a unui eveniment artistic. Ela | |
| + Înzestrat cu un deosebit simț al cuvintelor | Maria Prochipiuc [27.Nov.05 15:06] |
| Cu zâmbetul acela discret așa cum bine ai observat tu, l-am cunoscut și eu pe Costin, era aprope de ziua lui Nichita Stănescu, ne întâlnisem la umbra versurilor, un timid după cum am întâlnit mulți poeți, parcă mult prea timid pentru vârsta lui și mai ales pentru un om al scenei, da, așa l-am cunoscut, mult prea sensibil, și parcă mult prea feminin, apoi a urmat începutul lui aprilie, când mirat de evenimente s-a trezit ridicat pe înalte trepte ale agoniei, se întreba și mă întreba dacă merită acest lucru, i-am zis că poate Da! Da cu litere mari. Timpul a trecut și ne-am întâlnit întru apăsarea tastelor pe o scenă imensă numită Roșiori… ei da, timiditatea era cu adevărat, așa e Costin, timid, stătea cuminte în sala de festivități, parcă mult prea singur, l-am văzut, eram cu obiectivul pe toți poeziști, apoi… da că a mai urmat și un apoi, trec pe lângă el , îl las să văd dacă… da se ridică și vine spre mine.. și surpriză se prezintă exact cum ai făcut tu dragă Sache… sunt Costin Tănăsescu…și eu răspund la fel, știu…si încă un moment al timidității lui l-am simțit în ziua de 22 noiembrie când i-am dăruit ceva din preaplinul meu…da și desigur că voi cei de acolo: tu Sorine, Camelia, Amadriada, Madim și nu în ultimul rînd vocea lui Peia ați vrut să-mi umpleți ziua de sâmbătă și m-ați adus prin intermediul telefonului purtat de la unul la altul în atmosfera de acolo… aud din nou vocea lui Costin, emoționat…Maria mi-am dorit să fii aici, dar poate ne vedem la Iași ( știu că ne vom vedea la Iași, dar atmosfera de acolo nu are nimic comun cu ce va fi la Iași, acolo totul a fost doar pentru tine,mi-am dorit, dar nu s-a putut)…ce faci suflete?...dau autografe… eram acolo și totuși nu se poate exprima în cuvinte tristețea care m-a cuprins…peste câteva ore din nou în atmosfera evenimentului, probabil se schimbase locația, de data asta Madim, Amadriada - Maria ești în sufletul nostru, să știi că ești cu noi aici, te purtăm în gând, din nou Costin…eram cu voi acolo și totuși, ochii nu-și găseau astâmpărul, sticleau de ploaie…. Și acum despre text, până aici am vrut să exprim și eu starea trăită, dar dacă nu veneai tu cu textul acesta de suflet, cine știe…. O scriere ca un jurnal de călătorie în care sunt surprinse momentele cheie. Pe lângă toate, tu Sorine esti mai mult poet decât prozator: Aveai impresia că sufletul lui plutește undeva între cer și pământ, modelând cu inspirația lui versuri din nori stropiți cu stele și artificii roșii… Ochii lui visători sunt ai unui călător fără bagaje, printre versuri, idei, imagini. Atunci când îi prindeam privirea, avea surâsul acela dezarmant, sincer, al omului simplu urcat prea brusc pe-o treaptă râvnită, de altfel, de toți artiștii adevărați. Sorine poți fi considerat un mare portretist, l-ai conturat atât de real pe Costin, pentru că și tu așa cum spuneai de personajul tău ești înzestrat cu un deosebit simț al cuvintelor. Ce ai scris tu aici îl pot numi eseu și ar fi bine să îl treci acolo, pentru că LUV, așa cum îl numești tu este și al nostru, al tuturor celor care îi iubesc poezia, dar mai ales pe omul Costin Tănăsescu. Sorine, păi ce-mi spune-ai omule, poetule, că nu te pricepi la poezie, păi câtă poezie ai adunat tu aici în proza aceasta, și cum ai pus versurile așa printre … Scoate de la personale textul fiindcă locul lui e la eseu… toată aprecierea celei care încă nu și-a uitat tristețea unei zile de sâmbătă, am fost cu voi și nu am fost… | |
| = Sache, | carmen mihaela visalon [27.Nov.05 16:24] |
| Ai reusit sa ma teleportezi si sa ma faci sa va insotesc la lansarea cartii lui Luv si...de acolo, prin coridoare de versuri, prin sufletul poetului, pana in miezul de taina al pernei "sub care mama asundea cu gija un creion sa nu se pirada vreun vers." A fost o incantarea sa te citesc. Te rog sa-i transmiti, din partea mea, felicitari lui Costin. Si daca se va deschide o lista "hai acasa", cu semnaturi, poti o sa-ti trimit codul numeric personal si adresa. Semnez ca sunt sunt de acord cu rugamintea ta. Multumesc, | |
| = personal in drum spre eseu | Vlad Catalin [27.Nov.05 21:37] |
| Uite ca nu ma asteptam la reactia asta! Da, Maria. Am inregistrat textul la eseu si doresc sa va multumesc, Camelia, Daniela, Maria si Carmen, pentru sustinere si pentru aprecierea poetului si omului Costin Tanasescu. Carmen, legat de lista de semnaturi - nu este nevoie. Luv stie cu siguranta ce doreste sa faca, iar noi, fie ca va reveni - fie ca nu, ii vom respecta decizia. sorin | |
| = dorința e dorință | Cosmin Dragomir [28.Nov.05 00:02] |
| din păcate nu putem face prea multe deși îl vom ruga în continuare. Costin a decis, și știindu-l cerebral s-a gândit mult înainte. Din păcate este al treilea, al patrulea care se retrage în ultimul timp. e nasol | |
| = aievea | Narcisa Turony [28.Nov.05 08:43] |
| Nu am putut ajunge sâmbătă în Pitești, dar Costin știe motivul. După cum știe și cât de mult mi-aș fi dorit să fiu acolo, mai ales pentru a lua parte la emoția și sensibilitatea ce-l definesc. Sache...scrierea ta mi-a alinat într-o mare măsură regretul. Felicitări și mulțumiri pentru felul deosebit, cald, sincer și cumva aievea în care ne-ai împărtășit un eveniment special din viața unui om special. Pentru mine ai spus tot ce mi-aș fi dorit să știu. Încă o dată, mulțumiri. | |
| = ... | Felicia Flor Baltag [28.Nov.05 15:16] |
| Dupa cate vad ai scos textul de la personale si l-ai incadrat la eseu exact cum ti-a recomandat Maria, si, sincer, bine ai facut pentru ca locul lui acolo era. Felicitari pentru lansare domnule Tanasescu si bine e cand mai intalnesti oameni de o caldura sufleteasca ca a dumneavoastra. Prin tine, Sache, am avut ocazia sa vad dincolo de poetul Costin Tanasescu si iti multumesc. | |
| = si eu :-) | Bianca Goean [28.Nov.05 23:38] |
| O promisiune implinita. Si stim noi despre ce vorbim, nu? :-) Caci unde ne vom fi strans oare si pentru ce ne-om fi adunat? Si raspunsul e aici, chiar aici. On the other hand, Sunt zile de cand nu mai aud ascutit de gheare si asalturi. Am uitat cum miroase sangele fierbinte si mi-e pofta. Linistea asta corectionala ma roade ca un cancer." Cine are urechi de auzit, sa auda :-))) Multumesc, Sache. Costin e aici, normal. Whatever! | |
| = confort sufletesc dus-întors | adriana marilena simionescu [29.Nov.05 09:01] |
| La plecare, jumătate de zi și mai multe gropi pe autostradă, cerul se pregătește de asfințit pe partea dreaptă a șoselei acolo unde Camelia tace cu zăpada de pe umerii dealurilor. La întoarcere, jumătate de noapte și mai puține gropi pe autostradă, o să ne cadă în cap stelele, spun eu de atâta senin. La plecare, scânteiază cuvintele zbenguindu-se prin mașina lui Sache, ele poartă șosete cu inimioare în care ciripesc vrăbii, s-a sucit lumea îmi zic, prea mulți cireși înfloriți trecându-mi prin minte în luna noiembrie. La întoarcere, împărtășim aceeași tăcere înainte și după ce trecem de pata aceea ceațoasă ca un iepure alb sărind din joben, uite un avion, spune la un moment dat băiețelul din Sache, fără să arate cu degetul și fără să ridice mâna de pe volan, apoi liniștea se așterne din nou. Cuvintele rămân în urma noastră cu trandafiri galbeni să-i țină de urât lui Costin în zilele în care poate din nou va ploua, prieten îți este acela care ghicește întotdeauna când ai nevoie de el. Golesc în gând castroane cu piersici din visul poetului să-mi așez în suflet iubirea de ca și cum raiul ar fi pe pământ. "Timpul nu trece. Noi trecem. Ne uităm, perforăm și plecăm." Ascultă Sache, voi de ce nu aveți un compostor în automobil? E bine și e cald în mașină, probabil doar umbrele noastre au plecat din Pitești. Uite-l pe Luv cum stă pe banchetă în culoarea Lumiere ascunzând prin buzunare definiții și vorbe de dragoste. " ......... e ca și când pe-o insulă pustie ar exista un dozator cu zece feluri de cafea și anotimpuri" Prețuirea mea, tuturor celor care au creat acest eveniment, gazde și oaspeți făcându-ne părtași la bucuria lor. Amadriada | |