| = frumos | Alina Manole [01.Dec.05 14:17] |
| Frumos, ca un brad din copilărie, ca atunci când privești prima dată cum ninge, mi-a plăcut și, dacă mai demult îți spuneam despre teluricul în poemele tale, acum pot remarca acea desprindere care lasă versului unghiul deschis al aripilor. Și mie îmi place After Eight mint chocolate. :) | |
| + nici măcar nu am nevoie de tine să te pot iubi în liniște | Maria Prochipiuc [01.Dec.05 14:41] |
| Am citit aseara târziu acest poem și mi-am promis să mă întorc, și zic și eu ca și tine: ce dacă nu ești aici să mă vezi pe marginea unei atingeri de fire graseind ușor, poemul oricum se descrie pe el, se îmbracă singur în culoare, datorită autoarei: numai singură pot avea grijă de noi din mine / cu fiecare evadare mă apropiam mai mult de tavan / sferă perfectibilă colțului din dreapta sus. Imagini deosebite, ca o derulare de peisaje, altfel decât cele normale, unele abstracte: umbre de porțelan veniți de luați / lumină și ciocolată pentru toată lumea. Da, și cea mai potrivită îți este cea de creator, de modelare a cuvântului: cît să remodelez coloana vertebrală a visului / vezi? aaaa dorm pînă și liniștea miroase a ciocolată / bărbatul are riduri mentolate pe frunte. Și pentru că chestiile astea se întâmplă frecvent, poemul acesta are aromă de iubire în el: dacă nu la fiecare ciclu măcar la trecerea dintre anotimpuri și... / mai știi? /nici măcar nu am nevoie de tine să te pot iubi în liniște. Un poem deosebit, nu întâmplător l-am lăsat să-l citesc în liniștea unei zile de odihnă... | |
| = mulțumiri de ciocolată :) | Gabriela Petrache [01.Dec.05 20:02] |
| Venind de la serviciu, aseară, am descoperit orașul împodobit de sărbătoare, luminite și culori, am simțit în aer mirosul Crăciunului și ceva din bucuria iernii sau a iernilor de altădată. Peste starea asta s-au suprapus altele, foiță peste foiță s-a mai suprapus o imagine dintr-un vis de demult în care eram o sferă în colțul tavanului și priveam de sus, la mine, dormind. Probabil așa arată uneori detașarea.:) Alina, Maria, vă mulțumesc pentru cuvintele dăruite. | |
| = și teiubescurile se agață, nu-i așa? | Victor Turburea [02.Dec.05 11:09] |
| și eu îți vorbeam, GP - într-un anumit fel, m-am dus cu gîndul la un chirurg - despre teluricul din poemele tale; bine că ai lăsat preț de o octavă, bisturiul: "ce dacă nu ești aici să mă vezi/nici măcar nu am nevoie de tine să te pot iubi în liniște" | |
| = aromând lumea din tine | Ela Victoria Luca [02.Dec.05 11:50] |
| Nu doar subtilul aromelor și al luminilor sau rafinata atmosferă de sărbătoare a spiritelor, nici numai aparența de joc și iluzie, ci îndeosebi alunecarea ușoară prin versuri, ca și cum la un moment dat te-ai afla pe un patinoar, dansând neîncetat pe o simfonie astrală. Fiecare vers transmite un ceva ce reverberează în mai multe sfere "perfectibile". Eu, deși ador ciocolata cu mentă, scorțișoara, vanilia, de aci, din poezia ta, am păstrat altceva: iată și invitații umbre de porțelan veniți de luați lumină și ciocolată pentru toată lumea de sus puteam să probez orice identitate una de creator mi-e potrivită pentru noaptea asta cît să remodelez coloana vertebrală a visului Nu e ușor să probezi orice identitate, păstrând în același timp coloana vertebrală remodelată a visului sau a unei anumite realități. Și, atâția invitați, dar o singură prezență: ce dacă nu ești aici să mă vezi pe marginea unei atingeri de fire graseind ușor știam știam știam că numai singură pot avea grijă de noi din mine Numai singură. Ela | |
| = Ela, Victor | Gabriela Petrache [03.Dec.05 20:39] |
| Victor, da, îmi amintesc, tu îmi vorbeai iar eu ascultam, GP – într-un anumit fel – bisturiul decupa felii din bunele intenții, îndulcindu-le preț de o octavă, pînă la găsirea unei portițe către o altfel de liniște. sau liniștire a spiritelor. mulțumesc pentru că ești. aproape. Ela, tu știi să vezi într-un mod altfel, nu mă miră, de aceea și orice alte cuvinte sînt de prisos. tu ai ales. și eu am ales. și miroase a mentă :) mulțumesc pentru cum știi să (mă) vezi, pe curînd, | |