| = "într-o lume fără lacrimi" | Ela Victoria Luca [02.Dec.05 12:04] |
| Îndoliere și înlăcrimare, uneori nu știu de ce ating astfel de poeme când ceea ce caut este cumva să le dau de jur împrejur nuanța cea care lasă vieții un loc. Remarc îndeosebi: "tablouri în umbră fără autor" "o ruptură în timp repetată la fiecare cruce" "nemuritor cu inima pe lama clipei" Succesiunea pământ-mormânt ca rimă în versuri alăturate poate fi revăzută, fiindcă nu ai alte rime în poem. Și nu mă împac cu "zidul matricei de suflete" în această atmosferă compusă în tonuri grav atenuate și alte nuanțe decât cele moderne. Nu uit să plâng verde, așa las urme de viu. Ela | |
| = Ela | Marinescu Victor [02.Dec.05 14:53] |
| Nu uit să plâng verde, așa las urme de viu cand dorm cu inima pe noaptea dintre mine pamant si tine verde m-ai gasit viata si n-am sa uit sadeste-ma si maine poate ma voi trezi floare in fereastra gandurilor tale multumesc pentru frumos si am sa incerc sa schimb mormantul cu o floare | |