Comentariile membrilor:

+ iar text cotat la 10	florin bratu [01.Jan.06 20:07]
de data asta poate însă nu e chiar nota maximă. oricum leg cântecul acestui asasin de un vers din trecutul text (acela cu copilul).finalul nu mai propune aceeași manieră tehnică de închidere și evadează de data asta mai explicit într-o interpretare multiplă. nu știu dacă mimezi sau nu pe alocuri discursul (nu în sensul negativ al conceptului, căci discursul tău e cât se poate de autentic / probabil tehnica textelor îmi dă senzația asta pe alocuri), dar știu că șocul nu depășește la tine limita suportabilității aproape niciodată, căci el nu mai vizează visceralitatea și transcrierea cu pretenții empatice a acesteia, ci face cumva și se raționalizează inclusiv la nivelul cititorului. poate ăsta e marele tău dezavantaj, însă ce texte frumoase pot ieși din asta. ptr. un autor cu voce care, deși nu se definește prin diferențe accentuate, îngroșate, se diferențiază sigur printr-o lirică (nu e încă depășită se pare) atent construită și un mod de percepție a realității de o sensibilitate aparte. două texte bune citite azi, ca și altele pe la tine. doar că azi am zis să las și un semn.
=  Praf de sânge negru de un alb imaculat	carmen visalon [01.Jan.06 20:45]
Ce frumos sună la început de an, cântecul despre imposibila imaculare a nașterii. Are ceva din sunetul ascuțit al unei viori, care se pune pe zbierat. "Privesc poemul cu voce tare", și-mi vine în minte o glumă nesărată despre vaca hindușilor aruncată din avion. Între laptele praf și triumfătoarea ieșire în urnă-FOCUL-asasinul eliberator. Plăcut acest cântec de leagăn, limpede și fără gângureli. Are culoarea lacrimii de prunc.
=  Șerban și max	Emilian Mitrovici [01.Jan.06 22:02]
Salut Șerbane. Senzația unui cântec de leagăn care se repetă la nesfârșit leagă imaginea morții din "trecut" de esența unei zvâcnire a nașterii. Acest horror de excepție este o naștere la negru, o revoluție ideologică, ieșirea din starea de "ascundere", de taină printr-o abluțiune a miticului. Se aude undeva plânsetului unui bebe - e max robespiere...
=  multumesc, Florin Bratu	Serban Axinte [01.Jan.06 21:48]
Mesajele tale nu au putut decat sa ma bucure foarte tare. Acum am o anumita linie pe care incerc sa o exploatez cum si cat pot. Sper sa iasa ceva. Multumesc mult.
=  Carmen,	Serban Axinte [01.Jan.06 21:50]
Ce ai facut tu aici e un metapoem in toata regula. Iti multumesc si tie
=  Seban	Lucian Parfene [01.Jan.06 22:16]
Serban... Poezia este foarte buna. cuvintul "prunc" apare destul de des in textele tale anterioare. Abia acum insa este vb de e un prunc adevarat... primele doua strofe sunt super. felicitari...
=  Emilian,	Serban Axinte [01.Jan.06 22:27]
Nu inteleg de ce ai intitulat mesajul "Serban si max". Asadar te intreb: De ce ai intitulat mesajul tau "Serban si max"?
=  Lucian Parfene si aluzia sa	Serban Axinte [01.Jan.06 22:31]
Iti multumesc Lucian Parfene. Stiu la ce faci aluzie. In Pragurile Apeiron vorbeam despre prunci inca nenascuti, despre proiectii abstracte si indepartate. Acum insa ...
=  deosebit	Cătălin Ionașcu [01.Jan.06 23:20]
Foarte frumos. Nu ma asteptam sa intalnesc o astfel de imagine in poezia moderna. Asta dovedeste k totul e posibil. Maine poimaine Charles Manson cu biberonul intr-o mana si cutitul in cealalta, fiind alaptat de Marilyn Monroe, pe un fundal sonor de Marilyn Manson...:) Originala idee. Merci k am aflat-o si p-asta!
=  Cătălin,	Serban Axinte [02.Jan.06 09:54]
Să stii ca imaginea nu e chiar atît de insolita, as vrea eu
=  parere.	Dan Dediu [02.Jan.06 20:04]
Nu-mi spune nimic textul de față, în afară de o înlănțuire tehnicistă, formată prin exercițiu stlistic(asadar, spre deosebire de Florin eu nu il vad deloc autentic!)previzibilă într-un fel sau altul, prin artificiu stănescian din final. În rest, curat scris, dar diferit de ceea ce scrii/scrieti in alta parte.
=  Un efort demn (de o cauza mai buna?)	Andu Moldovean [02.Jan.06 20:49]
Cred ca am mai aparut prin pagina ta Serbane, de o vreme insa nu, uite ca m-a hotarat poemul asta al tau pentru ca il vad apreciat (ca de altfel si altele pe merit, desigur)... Vreau sa-ti spun ca poezia nu se invata, nici la litere si nici la TCM, tu stii asta... Ce vad (deocamdata) este un efort de exprimare solitar, un solipsism care infunda simtirea cititorului intr-un loc fara scapare, pentru ca tu nu transpui inca mai nimic. Daca intelegi ce am vrut sa-ti spun ok, daca nu, idem. Te mai citesc si astept sa progresezi si sa lasi teoria la locul ei din biblioteca. Ori traiesti si scrii poezie, ori faci critica literara. parerea mea de inginer batran si adormit printre versuri. Bobadil.
=  Parere	carmen visalon [02.Jan.06 22:05]
Uneori cand citesc comentariile, fie ele pro sau contra, am senzatia ca am nimerit intr-un atelier in care poezia este inghesuita in patul lui procust si consultata cu minutiozitate de eminente, atat de seduse de tehnica, incat dau cu barda in tot ceea ce coboara in zona desueta a sufletului. Sa taiem, sa aruncam cu rosii, sa strangem randurile, sa nu apara o bresa. Sa fie ca noi. Cu orice pret. Mai importante decat poezia sunt parereile noastre. Imi cer iertare, dar poezia acesta patrunde in zona Gea-Anima si va invita acolo.
=  Pentru Dan și Andu	Serban Axinte [03.Jan.06 09:39]
Multumesc pentru comentariile voastre bine articulate si argumentate. Ma bucur ca acest poem a produs reactii contrare. E un semn bun pentru mine
=  Serban	Ionescu Bogdan [04.Jan.06 19:22]
Nu este o lauda si o simpla constatare, poezia este exceptionala si nu vreau sa folosesc cuvinte mari dar este o mica ( ca forma ) capodopera. Sunt ferm convins ca daca era scrisa da un poet cunoscut, indiferent de timpul in care traia, isi gasea locul cuvenit...
=  Bogdan,	Serban Axinte [05.Jan.06 08:34]
Evident ca mesajul tau ma bucura, dar sa stii ca sunt perfect constient ca mai e cale lunga pana la capodopera. In primul rand eu sunt critic literar (nu stiu cat de autocritic) imi dau seama insa ca sansele de izbanda ale acestui tip de discurs sunt reduse. Eu merg totusi pe calea mea