| = Încearcă | ioan peia [14.Jan.06 16:11] |
| Exact ceea ce spuneam în altă parte: în stilul ăsta poți abera până dimineață, via Capul Horn! Nu ai tu fason de modernist sadea: aci e un fel de beckețțel cu mușețel și untură de cățel! Auzi una din bazaconile monumentale ale acestei iliade hip-hop: " o femeie cu coaste si buci, (ci) ca o trompeta alto un fel de felie de paine din care musc cu pofta presarind usturoi pe masele,"... Îți dau un sfat: am auzit că s-a pus la punct un aparat ultramodern de deparazitare a creierelor nevrozate. Încearcă, poate capeți și tu culoare de om normal! | |
| = dle Peia, vorbiti din experienta? | dorin cozan [14.Jan.06 23:23] |
| sa va ajut tentativa de spovedanie: padre, invata-ma pe viitor sa scriu commuri mai bune! (ps: textul mi-a placut, cu unele retineri) | |
| = Codul | ioan peia [14.Jan.06 23:49] |
| Înțeleg, deci, că, din nefericire pentru tine, nu ai reușit să ajungi la deparazitare intersinaptică! Nu-i nimic, îți fac eu pustiul ăsta de bine, pe gratis. Ai un dublu avantaj: economisești niște bani și ai certitudinea că nu te mai frisonezi necontrolat, la o adică. Păi ia să luăm la decodat minunăția ta de text! Spui: “Cand am visat un batran violet nu stiam unde ma aflu.” Răspunsul e atât de simplu, că nu necesită nici cel mai mic efort logic de investigare: te aflai pe aleea glumeților, matadorule. Cugetai la cele veșnice când, hop! ți-apare dinainte “un dulău urât și mare”. Supratensionat de eveniment și șocat de imprevizibilitatea lui, ai început să vezi în virgulițe. Violet. Bătrânul de care pomenesti, examinat prin infra/spectometru, s-a dovedit a fi un biet miragiu insinuat prin interstițiile tale neuronale. Din păcate, nu era Baudelaire. Ai fi avut și tu orgolii de literat cu pile în eternitate. Apoi: “stiam ca departe se auzea o muzica spiralata,”… păi, normal! Era așa, ca un burghiu, acționat circular de o bormașină Bosch, nu? O, sărmane, Yorik! Ce-ți fu dat să-nduri: găuri prin nervuri! Un singur lucru e de neînțeles: unde se colecționa șpanul rezultat din lucrare? Poate ieșea prin urechi! Apare, desigur, și “trambita de ingerilor apocaliptici”… Normal. Numai despre tobe, cinele și caterinci nu pomenești nimic. Alea se materializaseră în “degetele bătrânului” ăluia violet ( o fi saturnian, că marțienii sunt verzui!) care n-avea de lucru și se înfigea în coastele tale, în așa fel că, urmare a unor misterioase reverberații ucigașe, toate femeile cățărate pe acoperișul “bisericii negre” o mierleau subit. Ce căutau alea acolo, ca un stol de migratoare locale, întunecate la culoare, nu e greu de ghicit, făceau o haltă haltă, vere, să mănâncă și gura lor din anafura domnului. Anșea. Să purcedem mai departe! Uite că adevărul începe să iasă la iveală, ca “țăranii” la arătură, care “se cred zei”. Ce se aude? Se aude că “la fiecare strigat al meu medicii suspinau dorindu-si un asemenea specimen sub manusile lor sterile,”… Uite că am aflat acum că bănuiala noastră era întemeiată: autorul tocmai visa rufe-ntinse și ogari cenușii, când, hop! doftorii la capul lui cu penseta, îi smulgea șuviță cu șuviță, ghemul de neuroni din trigonul cenușiu. Bietul om! Cum să nu stea în “echilibru fragil pe doua roti fugite dintr-o bicicleta si gondolele zburatoare trase de spirite”?! Urmează un dialog foarte oniric și scrântit cu spiritele malefice din Burkina Faso, ori Mauna Lao, nu se știe, în care autorul, ba folosește un “iatagan” să taie nu’ș ce plantație de cafea, ba se apucă să dea cu pigmenți violeți pe sus, prin slava cerului, probabil în intenția subversivă de a văpsi migratoarele halea divine, din negre, în violet, da’ nu știm de ce nu reușește, credem că-i filează blitz-ul, are paraziți la emisie, că deodată se apucă să alerge după bieții oameni cu creioane colorate! Lucru deloc lăudabil, întrucât recunoaște și el, într-un acces de sinceritate: “padre, nu avem voie sa folosim creioanele de colorat oameni?”. Așa că se resemnează și trece la episodul II… … unde avem de-aafcere cu reîntoarcerea fantomei cu coc, transformată-n liliac și …ăăăă, care nu era ce era ci era, de fapt : ”o femeie cu coaste si buci, (ci) ca o trompeta alto un fel de felie de paine din care musc cu pofta presarind usturoi pe masele, mestecind incet incet ca bunicul Joe”… ehe! ce spui, frate! cremenal, nu alta, îți cad dinții-n gură și te uiți printre măsele, ca maimuța la grădina zoologică! Mmmmm! homina odiosa – o femeie cu coaste și buci… deși e greu de explicat cum ar arăta femeile fără atari accesorii, noi mergem mai departe, căci ajungem taman la circ, unde vedem “pulpele dansatoarelor golase mascate toate in mantale de razboi kaki cu medalii de piele moarta mimind penisuri de generali vestiti”. Aci ne oprim că avem o ditamai nelămurirea, mă rog, ditamai penisul, adicătelea nu pricepem cum s-o fi “mimind” penisul ăla?!! O fi vreun eufemism și noi, naivii, nu ne-am prins? O fi. Hai să mergem mai departe c-avem, treabă, tre să tragem niște “ocheade cu alte femei cu sani mari si lalele in buric”. Aci nu putem să nu sesizăm o foarte subtilă aluzie la grădinile suspendate ale Semiramidei? Or fi. Dar suspendate unde? E, nu mai avem cum afla, că ajungem și pe la o spovedanie cu o gagicuță derutată care nu mai știe ce să facă, urlă la popa că ea încă are himenul nealterat, da’ popa, surd-bocnă, tot întreabă: a? ce zici? că nu știi cum să faci? las’ că te-nvăț io, și coșmarul ăsta se încheie pe un ton optimist, adică fata cade la pace: vreau! popa e fericit, spovedește fără încetare, autorul e și el fericit, taman și-a luat doza de diazepam, noi suntem fericiți că am aflat cum se scrie o recomandare medicală pentru glumeții cu diplomă la literatura subliminală... și, gata! Am terminat cu deparazitarea! | |
| = ana maria, | ioan peia [14.Jan.06 23:54] |
| le-ai citit tu pe toate alea? filă de filă? of, doamne, ce ignorant sunt! și eu care credeam că vorbesc cu mine însumi, despre cultura lintei prin văile aride! cred că va trebui să-mi cumpăr și eu un set de nume din alea... și să mi le tatuez pe limbă, să rămână lumea cu gura căscată când oi scoate-o la ea! limba. cam cât face lista aia, dacă ești amabilă? | |
| = dorine, | ioan peia [15.Jan.06 00:01] |
| poate vorbesc din experiență, dar tu de unde vorbești? că te aud cam lăbărțat... | |
| = avem voie să folosim creioanele de colorat oameni? | Tania Cozianu [15.Jan.06 01:40] |
| am citit pagina d-lui Grauenfels și am închis-o ca și cum aș fi ieșit din sală, după un Fellini.. aceeași atmosferă tulburătoare, încărcată de mister și senzualitate neconvențională senzație de frumos ne-tipic, exotic, deloc uzual.. amețitor, în crescendo și spiralat textul acesta.. la sfârșit îți simți răsuflarea ușor accelerată, ca și cum ai fi urcat scările în fugă, câte două, ca și cum ai fi băut o cafea foarte tare, neagră, amară, provocatoare, insinuantă.. vârtej de culori, de mirosuri, priveliști în caleidoscop adânc, adânc, până ce te trezești, ca cititor, privind din cele mai neașteptate și de-mai-nebănuit unghiuri (îmi pare de neînteles și neizbutită încercarea d-lui Peia de a demonta acest text..) plec și păstrez în cutii mici orgia cu cireșele amare, cu mărgelele de pământ ars, cu ciorapii din foiță de aluminiu și vinul de Malaga. mă gândesc la violetul de Ankara, la cum va fi fiind să bei cafeaua "direct dintr-o plantație cucerită și recoltată cu iataganul" .. e frumos să fim doar noi violeți pe această lume. păcat doar de... | |
| = Citat din Ehrenburg | adrian grauenfels [15.Jan.06 08:57] |
| De ce am mereu senzatia ca Ioan Peia e o hiena intelectuala? De ce nu poate scrie simplu, cinstit, ca orice muritor de rind? In satul tau Ioane traiti din beneficiul dispretului? Nu critica ma supara bade, ci profunda malefactie din care iti tragi seva. Sub falsa pretentie de poet cu care aduci doar zazanie. Pe mine ma plictisesti, atit. Dar nu caut sa te jignesc ci doar te ignor. Imi amintesti de un scriitor sovietic care vorbea in anii 60 minierilor despre arta, despre nevoia de poezie si creatie. La sfarsitul conferintei un miner a luat si el cuvintul zicind cam asa ( citez din memorie ) : Bai mazgaliciule, si eu creez ca tine o data pe zi, de obicei dimineata .. | |
| = Intarata-i drace ! | Iulian Sgarcitu [15.Jan.06 10:15] |
| Ce-i ma aici ? "Umblatoare" ? Intrati ca sa va "usurati" ? | |
| = Înalte prelat, | ioan peia [15.Jan.06 10:46] |
| Să înțeleg că tu scrii cinstit Adrian Graunfels? Că lălăiala aia fals-surrealistă, făcută pentru domnișoarele de pension care au auzit și ele prima dată-n viața lor de cubism și-și tatuează pe buric portretul lui Picasso, provocând invariabil discuții telectuale despre profunzimile insondabile ale artei absconse, ar fi onestitate față de cititor? Tu numești pelteaua aia a ta savantă scriere cinstită? Reinventarea trabucelor avangardiste care s-au fumat demult pe la mesele boierilor cu fasoane de hierofanți, răscolitori prin haruspicii, doar-doar or găsi acolo vreun ficățel de zeu, emantor de revelații divine, numești tu exemplu de inspirațiune pură? Hienă intelectuală, zici că mi-s? De ce? Pentru că tu ești un hoit intelectual care trebuia reciclat de mult, dar care continuă să rămână neglijat pe maidanele artei zăpăcite, urmare a condamnabilei neglijențe a serviciilor de salubritate? De asta? Prin satul meu, metroplitanule, lucrurile-s clare: unii fasonați din „templul înălțător” al artei, put a „balefacție” și fac rotocoale de circari pe monoletă. Poate că am „false pretenții de poet”, nu neg, dar cel puțin nu îmi ascund sentimentele după limbajul monocolor al unui talmeș-balmeș estetic, care-ți produce nevralgii intercostale la citire. Eu am rumegat, matadorule, mistificațiuni din astea cu ghiotura și am ajuns la următoarea concluzie: când omul trăiește din deșeuri nu poate să producă decât deșeuri. Vibrația aia profundă de care tu nu ai habar, se simte cale de ani lumină, indiferent cum ai glăsui. Dar tu nu glăsuiești, tu văcsuiești, și atât. Repet, îți pot confecționa o epopee în felul ăsta. Măcar dacă ai fi cinstit față de limba română pe care văd că o tratezi în continuare cu dispreț, violând-o gramatical. Mai înțelesei, într-un final apoteotic, că eu sunt un „mâzgălici”, iar tu un ditai inspiratul! Uite, pentru că te dăduși cult p-acilea cu un citat din Ehrenburg, îți returnez și eu unul. Cică Tolstoi i-ar fi spus: „Ilya, trebuie să-mi fii recunoscător până la moarte, eu te-am învățat să tragi din pipă...” Măcar dacă nu ai tuși, matadorule! PS: Admir logica impecabilă a unora care se dau aristoteli pe un centimetru pătrat de gândire... Iată: „Dar nu caut sa te jignesc ci doar te ignor.” Și :” De ce am mereu senzatia ca Ioan Peia e o hiena intelectuala?” “Bai mazgaliciule, si eu creez ca tine o data pe zi, de obicei dimineata ..” Mai e nevoie de vreun comentariu? Dar cum am mai spus: greu în fals, geu în fals! | |
| = un text bun dar greu | Erika (Eugenia) Keller [15.Jan.06 11:16] |
| o neliniste incarcata de curiozitate te insoteste pe toata durata citirii textului ...o sete de viata te curprinde dominand frenezia literei nascuta din puternice trairi. | |
| = dlui peia, poetului.... | dorin cozan [15.Jan.06 12:44] |
| ....nu va pierdeti timpul,talentul, bunul simt si rabdarea. | |
| = "nu stiu ce sa fac padre, invata-ma .. " | Erika (Eugenia) Keller [15.Jan.06 12:47] |
| Doamne, scriem bun sau mai putin bun depinde ... punctul de vedere...ca sa ne facem viata mai frumoasa...nu mai urâtă! Ps..."cum imi luneci printe degete ...agil, nu o femeie cu coaste ... un banc > Adam se intoarce acasa noaptea tarziu. Eva, care > il astepta fara sa doarma, il ia in primire: " Te > vezi cu alta femeie, nu-i asa?" "Nu fi proasta, tu > esti singura femeie de pe Pamant", ii raspunse el. > Mai tarziu, in timp dormea, Adam se trezeste > gadilat pe spate. " Ce Dumnezeu faci acolo?", se > enerveaza el. "Tu ce crezi? Iti numar coastele..." :))) mie mi-a placut textul | |
| = Umberto Eco, cine altul? | adrian grauenfels [15.Jan.06 13:41] |
| mai Peiuta frumosule.. poti face opturi la etajul mansardelor tale insalubre ca eu nu citesc ce aberatii produci. Am vazut altercatile tale cu Livia Stefan si m-am lamurit. Si nu textul meu, nu el te preocupa ci placerea scandalului. Asa ca am sa folosesc ceva deja zis in legatura cu un excelent Valentin Tascu, voila : " Eu am o meteahna: nu citesc, doar ma uit impresionist la texte. Apoi mi-am permis comentariul dintr-o nevoie somatica si nostalgica a Parisului. Dar a facut intimplarea sa-l recitesc din nou cu alti ochi si din nou sa ma bucur de atmosfera, de subtil si de estetica. Regret energia risipita de a polemiza cu viermii de cartier, Umberto Eco ii trimetea delicat" in posteriori parte spine dorsi" si continua sa scrie chestii minunate care ne bucura sufletul. Golanii Agoniei nu au ce sa ofere decit discordie, traiasca Parisul! " | |
| = Păi | ioan peia [15.Jan.06 14:55] |
| Când insul nu-și are argumente proprii, apelează la faima altora... Face și oleacă de paradă culturală, că dă bine, și se cred și genial pe gratis. Nu știu despre ce altercații vorbești. Poate-ai visat și nu te-ai trezit încă din brambureală. Gramatica LIMBII ROMÂNE nu se poartă pe la tine, prin suburbiile Parisului, văd! Ce să-i faci, frate, nu toată lumea se plimbă cu trotineta pe "șampselize" (cu accentul unde s-o nimeri) și face lecturi radicale prin avioane și taxiuri de lux. | |
| = final cu happy end pentru domnisoare si soacre | adrian grauenfels [15.Jan.06 18:16] |
| Ioane toate marile prietenii incep cu mari scandaluri. Se pare ca pina la urma ne intelegem noi ca nu avem incotro, terenul literar e impartit intre clasa care scrie si cea care ride.. Deci facem asa : gramatica ti-o las tie, eu pun ce ramine adica atmosfera si imaginatia.. Cind te fac o bere la Paris? | |
| = nu am | ioan peia [15.Jan.06 20:15] |
| nu am țechini pentru destinații exotice și nici busolă care să-mi arate nordul personal. la mine bat alizee de câmpie și alea aduce doar secetă și pustiu. nu e nimeni de vină că dumnezeu s-a scobit în nas la facerea lumii. de-aia mă joc și eu de-a prometeu pe genunchii lui. nu fac scandaluri, îmi scuip uneori în sân și nimeresc pe-alături. noroc! | |
| = erată | ioan peia [15.Jan.06 20:17] |
| erau niște ghilimele la "aduce" dar le-am pierdut pe drum. berea e de vină. | |
| = ană și mărie, | ioan peia [15.Jan.06 20:33] |
| 1. ca să citești ce spui nu-ți trebuie cine știe ce glagorie. așa că nu te mai făli. 2. de ce pui "oi" în ghilimele? nu-ți plac poporanii? dragă, pe aici, pe la mine, prin sudul sălbatic, mai sunt și din cei care văd viitorul în două sunete. 3.vrei măsura limbii mele? nu ți-aș recomanda: e in-co-men-su-ra-bi-lă! rezon. 5. ghidul ăla e o ghidușie de ins care vrea să pară că știe să citească. nu mi-au căzut antenele parabolice la vederea lui, stai fără grijă. am eu o listă pe care, dacă ți-o arăt, faci precis embolie metafizică. ps1 la ps1: nu vorbesc cu derbedei, fac figură de guerilist de unul singur. ps2 la ps2: mărturisesc că nu am servit deloc din apetisantele bombonele cu fistic. văd că le cunoști foarte bine și, asemene, și efectul lor terapeutic. ps 3 la ps 3. eu rânjesc, nu zâmbesc, că am buzele cusute și risc să rup papiota. | |