+ poemul meu de azi | ioana cheregi crișan [06.Feb.06 00:27] |
e poemul meu de azi, pentru că reușește cu o ușurință uimitoare să realizeze o inedită construcție ideatică, nu numai una vizuală. inutilitățile, superficialitățile, amorurile jalnice, moartea spirituală, rămășițele visurilor, carnea putrezită, resturile credinței și rănile ei, peisajul dezolant al eșecurilor și mai ales ochii gri deraiați în priviri de conveniență, nimic nu poate fi aruncat la gunoi luni, când e un început repetabil și tot mai obosit trăgând după el balastul care înseamnă de fapt viața. aceasta e interpretarea mea brută. dincolo de ea se găsește poezia. versuri excepționale ca acestea: "am murit pe strada m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze" și "în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice" îmi vor rămâne în memorie. | |
= poate! | Adrian Firica [06.Feb.06 01:50] |
"insomniile tâșneau din mine ca niște elastice" !? ... țâșneau elastic din mine/ ... | |
= Ioana, Adrian | Adina Batîr [06.Feb.06 11:33] |
Ioana, iti multumesc mult pentru comentariu, iata ca nu sunt singura. Adrian, m-am gandit, dar schimband se creeaza deja o alta imagine, ea nemaifiind in concordanta cu ce vreau sa expun. Multumesc pentru sugestie. | |