= ceva-ceva | ioan peia [18.Feb.06 10:13] |
Tam tam ta-ra! Ta-rira, Ra-Ru-ram tam ta-ra... Asta-i bine: Și fă-mă dans odată într-o viață! Mă strânge, ai curaj să mă apleci, Subție-mă, mă-ntinde ca pe-o ață Și fii un ac, prin tine să mă treci! | |
= Ra-Ru-ram | Radmila Popovici [18.Feb.06 15:40] |
Orice silabă (aici) vrea să spună! | |
= Argumentul Ra-Ru-ram tam ta-ra... | Nicolae Popa [18.Feb.06 18:49] |
Radmila, În sfârșit, descoper și la tine acel gen de relaxare care face textul să curgă spre armoniile de dincolo de suferințele de fice zi. În vis, dansez și scriu. E dimineață. Abia mă țin, de brațul tău, dispari, Zăresc prin geam rotindu-se în ceață O umbră cu-n tangou de zile mari Tangoul de zile mari m-a cam amețit și pe mine. Cum să mă mai concentrez asupra unui comentariu bine structurat argumenat? Felicitări! Argumentul e amețeala! | |
= subiect fierbinte | Radmila Popovici [19.Feb.06 17:26] |
Amețeală e dansul care iese din noi, când amorțeala nu-i mai poate opri avântul. Amețeală e sfera asta, care naște dintr-un punct și devine corp ceresc ce ține prin orice por să țâșnească și să împrăștie lumina. Amețeală e când inima s-a săturat de aiurelile capului și vrea să se răzbune pe ușile lui închise și zăvorâte. Amețeală e viața în noi, când pulsează fără frică. Amețeală e Tángo, care ar fi spus mult mai bine decât mine! Scuze că îmi permit acest comentariu sub propriile amețeli. | |
= În loc de steluță | Nicolae Popa [19.Feb.06 18:16] |
Radmila, Pentru că acest poem al tău este unul foarte reușit, pentru că are în el ceva ce aduce a desăvârșire, nu pot rezista tentației și te invit și eu la dasul dintr-un poem al meu - așa, în loc de steluță. SPULBERÃ MUZICA ROK DANSATORI Rock n-oll! m-au făcut titirez pe terenul de dans orchestranții... Rock n-oll! și mă bag să dansez între cele trei grații. Ce trist se dansează, ce trist! Fiecare-n fântâna-i de sunete! Fiecare cu propriu-i twzst! Clasică grație, ține-te! Tangoul din clasa a noua îl mai ții minte? După o “serată-luminiță”, cum te țineam de talie, rușinat, am simțit că porți sutien sub rochia de școlăriță. Azi nu mai dansăm, draga mea, câte doi. De ce n-am fi iarăși pereche — cel puțin cât durează un vals, cât ți-aș spune ceva la ureche! Spulberă muzica rock dansatori, colo unul, dincolo altul, prin spații... Imposibil să mai dansezi strâns lipit de una din cele trei grații! | |