| = integral | Olga Stefan [02.Mar.06 19:43] |
| e un text foarte bun, foarte departe de orice șocuri "lingvistice" sau imagistice. o mostră de realitate, extrasă din corpul comun al senzațiilor și scârbelor cotidiene pentru o analiză amănunțită, de laborator. n-aș putea cita un vers anume care să-mi susțină entuziasmul. textul tău mi-a plăcut integral. | |
| = ioana, | ioan peia [02.Mar.06 21:09] |
| știi? mă gândesc că aș fi putut să mă nimeresc pacientul tău! și că ai fi putut veni la căpătâiul meu cu un caiet dictando, din care să-mi reciți... cine știe, poate că aș fi trecut mult mai ușor peste cea mai grea cumpănă a vieții mele... și lumea ar fi arătatat altfel azi. dar... citesc acum și mă vindec prin retroviziune! | |
| = mulțumesc | ioana cheregi crișan [02.Mar.06 23:59] |
| Olga, mă bucură nespus entuziasmul tău față de acest text. mulțumesc. Ioane, e bine că nu ești pacient... să te ții sănătos și inspirat! dar dacă s-ar întâmpla vreodată, să știi că am notat în caiet câteva poeme de-ale tale, pe care ți le-aș recita cum știu eu, adică după o rețetă...magistrală :) | |
| = full mix | Raul Huluban [12.Mar.06 00:19] |
| Dacă supui acest text recitirii după o anume perioadă de timp descoperi lucruri interesante. La vremea respectivă eram de părere cu Olga în ceea ce privește privarea textului de șocuri lingvistice și alte artificii generale doar că lucrurile stau diferit. Impactul textului se datorează menținerii continue a relației cu sinele și gradarea revenirii asupra eului pînă în încheire + (un artificiu printre altele) începutul hard în stilul lui Baudelaire -care după cum știm unele deschideri în poezia acestuia erau de mare impact pentru captarea atenției cititorului-. Frazele, imaginile și acțiunile ce intervin ulterior sunt cît se poate de veridice la care adăugînd cîteva stări de (falsă) angoasă și frecventele insuccese cotidiene se obține elegant "răpirea" cititorului. Personal, reduc reușita (?) acestui text la două părți contradictorii prin esență: "scriu poeme de dragoste în caietul dictando" cu toate întîia impresie lăsată ar fi banalul faptului respectiv și micimea unor asemenea acțiuni, nimic nu există mai viu de atît și spus pe cel mai sincer ton. "Cred că viața mea a devenit decorul de carton prin care trec viețile adevărate ale celorlalți" acesta este elementul care însuflețește o pagină de jurnal (vorbesc la modul general despre sensul cuvîntului jurnal, cel al unui scriitor); după expulzarea trăirilor finalul se regăsește într-o atmosferă cu un ușor iz de metaforizare alb+negru îndepărtînd preocuparea tranșantă, tensionată, din real într-un plan de respiro -cel al infinitului, al cercului, al revenirii viitoare spre alte foi de jurnal, pînă atunci încununînd succesul avut în suferință-. Acestea ar fi unele distorsiuni a căror efect "îngălbenesc" trăirile adevărate ducînd textul la granița dintre jurnal și altceva. Aș mai spune că o abordare a realului simplu cît și utilizarea simplității în redare ar ajuta și ar induce tocmai acea trăire și experiență angoasantă pe care tu o vrei transmisă. (un exemplu cred că ar fi "Perimetrul cuștii" de Leo Butnaru). | |