Comentariile membrilor:

+ stop	medeea iancu [25.Jun.07 14:12]
/ trăiesc așa cum se cuvine dau de mâncare spaimelor dau de băut somnului păstrez pentru mine setea foamea răbdarea frigul - Marele Frig cum spune Mihai fără clintire - și toate celelalte amănunte carnale din biografia mea de femeie-de-casă / imi place, dar preferam o alta asezare in pagina. e doar preferinta mea, poate. curge foarte fain, asa, chiar si cu acea constructie femeie-de-casa; imi place pt ca vad si ceva comun, plauzibil si fantastic.
=  "traiesc asa cum se cuvine"	Daniel Gherasim [25.Jun.07 15:04]
Ela, imi place cum strofele 3 si 4 vin asa, in forta, dupa primele doua. Imi place cum ai construit poemul. Medeea, e mai mult preferinta ta, eu cred ca e ok asa, in forma asta. Oricum, poem bun pe ziua de azi. Merita din plin recomandarea. Salutari prietenesti, DAniel.
=  femeie-de-casă vs femeia-de-acasă	Vasile Munteanu [25.Jun.07 15:35]
percepție, judecată, discernământ: facultăți umane, însă nu totdeauna umanizatoare; concluzia este echivalentul alegerii: "voi trăi supusă", dar, prin conștiință și alegere, de fapt, voi trăi "suspusă", moartea nu fuge decât de aceia care trăiesc în virtutea inerției, a obiceiului; rațional și moral se manifestă numai în actul alegerii. cu plăcerea lecturii,
=  părere	nica mădălina [25.Jun.07 15:45]
remarc alt gen de expunere a sufletului, mai curajoasă în a zice despre întâmplările carcasei, despre nevoințe. da, celebra piramidă a nevoilor, asociată cu înțelegerea inutilității persistenței în imaginea pe care scotocitorii și-o fac despre această femeie. m-a plăcut simplitatea primei strofe, în care simbolurile sunt palpabile, sunt realități acute. (acel "și" nu mi l-am citit, însă).
=  mulțumesc	Ela Victoria Luca [25.Jun.07 16:28]
Medeea, pentru cuprinderea acelei strofe, construcția inițială a fost femeia-de-acasă (așa cum a scris Ted în titlul comentariului său, pesemne a citit versiunea inițială a titlului meu). Da, nici eu nu sunt împăcată cu forma, dar așa simt că se taie versurile în mine, așa curg. O să văd. Daniel, e un crescendo, o forță ce depășeșet limitele persoanei, pe măsură ce ritualul se împlinește. Mulțumesc frumos. Vasile, cred că ai citit titlul inițial sau pur și simplu așa ai citit tu. Nu știm niciodată câtă arșiță este în celălalt până nu ne seacă nouă, lăuntru, toate lichidele vitale. Da, conștientizarea alegerilor este esențială, așa cel puțin poți arde noduri sau dizolva lanțuri nefaste. Mădălina, acel și este important nu neapărat în sonoritatea rostirii, cât în fermitatea și exclusivitatea atribuirii: strâmb și mineral (nimic în plus, nimic în minus, nicio enumerare posibilă). Nu a fost joacă alegerea acelui și. Pașii mici și neșovăitori în culegerea cuvintelor-rostitoare-de-nevoințe sunt fermi și demni. Așa cum se cuvine. Mulțumesc pentru citirea de dincolo de simbol Ela
=  femeia- de-acasa...	Petruț Pârvescu [26.Jun.07 11:24]
Ella, de la celula apoasa la celula bipeda si inves. felicitari. un poem bun, o constructie aleasa. remarc unitatea tonurilor, ludicul, visul, simplitatea asocierilor, simbolul- cheie in desacalizarea realului. cu prietenie, p.parvescu
=  despre realitate	Fluerașu Petre [28.Jun.07 22:21]
Daniela, finalul acestui poem este pur si simplu senzational, vad acolo o acceptare tacita care te transforma intr-o invingatoare. Ai reusit sa scrii o poezie profunda despre o realitate de multe ori inabusitoare. Felicitari pentru imaginile emotionante si pentru felul in care stii sa treci de la o imagine la alta fara sa destabilizezi textul. Poezia curge, iar asta este foarte bine. felicitari petre
=  Petruț, Petre	Ela Victoria Luca [03.Jul.07 04:57]
Vă mulțumesc pentru lectura voastră și pentru felul în care plecați din casa poeziei cu urme de timp în palme. Mluțumesc frumos. Ela
=  imbalsamare refuzata: urina si lacrimi	Horia Patrascu [10.Jul.07 18:57]
Misto aceasta poezie despre auto-autopsie. Numai ca nu trebuie sa te supui. Eu as refuza imbalsamarea. Nu, cu apele mele nu am sa ud nimic decat sub forma urinei. La lacrimi am renuntat de mult.