| = alberto | Mihai Bogdan [28.Jun.07 09:30] |
| nu am citit de mult ceva asa bun(pe acest site) si daca imi amintesc bine, ultimul text placut tot l-a tine l-am gasit Acum îmi pasă, chiar îmi pasă. Cei 2 se pierd în mulțimea veselă de pe stradă. ma pierd si eu acum Alberto bye | |
| = "cotidianul acesta subtil"... | Amalia Cretu [28.Jun.07 07:06] |
| “oricine-am fost/ oriunde-am fi/ oricine-am fi...” in societatea postindustriala a mileniului III, cel mai mare parodox al nostru este « orbirea » ca stare proprie unei existente in anonimat si care determina absenta unor trairi autentice de viata "nu-l cunosc, nu mă cunoaște (dar) mergem împreună »...cateva statii ! Textul nu se vrea un mesaj, nu are o adresare "in particular", ci dimpotriva: tonul impersonal concretizeaza o posibila stare de angoasa dublata de revolta individului care traieste intr-un climat existential al tehnicismului, tipic aceastui secol. Nimic din spatiul sau de viata nu mai dezvolta comportamente animate de altruism, de afectivitate si apropiere, astfel incat trairile lui sufletesti se reduc la simple "tresariri" generate de undele sonore ale unui semnal vodafone ; alo ? esti ? Azi este premonitoriu faptul ca evolutia inteligentei emotionale a omului este dilematica sau imbraca o forma ce contrazice aspiratiile sale declarativ-afisate la inceput de mileniu; inteligenta tehnologica surclaseaza emotivitatea si romantismul, rutina zilnica il tramsforma pe individ intr-un "mecanism" mai mult sau mai putin adaptat vietii si-l obliga sa-si asume valori pe care in alte conditii le-ar fi respins. Este greu a spune daca timpul de maine va da aripi indraznelii umane si va transforma indecizia evidenta a omului intr-o forta consensuala necesara pentru a gasi un echilibru intre cele doua aspiratii: progres tehnic si ...poezie! Intentia sa, chiar daca este reala, inca nu se manifesta intr-o polemica cu tipurile umane traditionale, totul ramane intr-o zona a abstractiilor, faptul acesta este valabil pretutindeni, unde traiesc oameni: « Tăcerea lovește cu zgomot toată deșertăciunea din viețiile noastre ». Intr-un asemenea context totul este centrat pe minimalism, pe imediat si derizoriu, individul insusi este incadrat intr-un spatiu socio-cultural in care el reprezinta o variabila ce poarta in sine datele sistemului; si iata, se poate spune ca: "murim frumos...in fiecare zi" ! (oricine-am fi/oriunde-am fi) Omul modern este, in fond, un anonim, o cifra, un fapt statistic: " omul ramane individualul cel mai uimitor "spune C.Noica in « Logica lui Hermes » preocupat fiind a ne dovedi ca epoca in care traim a condus la pierderea sensului existentei, la risipirea particularului in general, la neantizare individualitatilor; mai spune C. Noica ( in aceeasi carte) ca pe fondul predominantei tehnicismului (mi-amintesc ce vehement era, la timpul sau L. Blaga, criticand scientismul, "omul de stiinta trece prin spatiul filosofiei precum un elefant intr-o vitrina cu portelanuri fine") s-a ivit logica lui Ares, potrivit careia omul/partea este in intreg/lumea, societatea la fel ca "un ostas in oaste", un anonim asadar supus clipei celei repezi a destinului. El opune acestui mod de gandire o noua logica, "logica lui Hermes" potrivit careia "intregul este in parte si se lasa interpretat de ea", cu alte cu cuvinte: fiecare din noi reflecta in sine datul existential, interpretand semnele lumii in care traieste (spune P. Ricoeur) pentru a dobandi identitatea de sine, a se diferentia de celalalt, a fi! a fi...a exista in sens major, deplin si autentic, altminteri totul se prabuseste din stanca in stanca...spre nestiut, spre nicaieri... Orice text literar care « se iveste » din intrebari poate fi circumscris sferei filozofiei vietii iar in textele sale A.M. Popesco ofera o alternativa hermeneuitca pentru recuperarea sensului existentei: comunicarea, dialogul “intalnirea in acel punct din cotidian unde totul este posibil” si astfel intrebarea : «vrei ochii mei ?» conduce la o posibila logica a inimii, incercad sentimente de grija, deferenta fata de cei din jur. Aprecieri deosebite, heliana | |
| = Mihai Bogdan | Alberto M. Popesco [28.Jun.07 19:31] |
| mă bucur că ți-a plăcut, sper ca și data viitoare să-ți facă plăcere să citești. merci de semn | |
| = Mahmoud | Alberto M. Popesco [28.Jun.07 19:39] |
| merci, și totuși între noi rămâne distanța aceea despre care textul meu vorbește, ne despart mări și țări și nu numai. merci, oricum Ioana, tu ești o dulcică, nu scot nimic. merci de comm, o să mai stau mult pe la offtopic-uri?! :D | |
| = despre Styx | Alberto M. Popesco [28.Jun.07 19:46] |
| mergem o viața întreagă spre acel râu "fermecat" ținându-ne strâns de mână... iar când ajungem îl traversăm singuri... e păcat, nu?! merci Amalia, mă așteptam să-ți placă. o erată în commul anterior, era vorba de Ioana: "o să mai stai mult pe la offtopicuri?" | |
| = amicalmento besito | Anghel Pop [28.Jun.07 19:51] |
| Alberto, Mihai Bogdan e clona ta? Mie așa îmi miroase. Textul ăsta e o bălărie veritabilă, foarte rezistentă, aspră, de calitate, din acelea pe care le scriau pionierii prin clasa a V-a, ca să o impresioneze pe proaspăta tovarășă profesoară de limbă. Adică un fel de aiureală fără cap și coadă, în care scrii tot ce-ți trece prin căpșor: "Femeia îmi face semne... o scuip cu patimă, între ochi." Chiar așa, Alberto? Flegmezi sărmanele însoțitoare de orbi direct între ochi? Sau exemplificarea vorbirii despre nimic: "când eram mic uram copiii care erau roșii în obraji". Adică un fel de înghețată caldă. Pe băț. Cacofonia "mușcă cu", dar și agramatismele "viețiile", "atrenat", calambururi involuntare de genul "Ai vrea să... Tac" sunt cele care presară sare pe rana acestui text profund bolnav de imaginită. Concluzia specialistului: șterge bălăria asta urgent, dă iute cu ierbicid poetic din greu! P.S. Și totuși, amical-amical-amical te întreb: de ce tu și Bârceanca aveți același stil? Care e clona cui? | |
| = Atacul Clonelor | Alberto M. Popesco [28.Jun.07 20:11] |
| Anghel Pop, eu cred că ești obsedat de sentimentul de clonă; sunt cel puțin 2 persoane pe acest site care pot depune mărturie că eu și Adriana suntem 2 persoane diferite, reale și talentate. îți repet, nu vreau să mai am de a face cu tine, am renunțat demult să te mai citesc, de ce mă ataci plin de ură?! | |
| = povești | Anghel Pop [28.Jun.07 20:15] |
| Cine sunt acele două persoane? Vreau să discut cu ele. | |
| = și încă un lucru, besito | Anghel Pop [28.Jun.07 20:20] |
| A, Alberto, păi uită-te și tu la comentariul meu: este PE TEXT! Nu atac la persoană, precum ultimul tău comentariu pe care mi l-ai adresat: "nu ești decât un reacționar plin de ură și un scrib patetic"! Care e problema, crezi că noi nu îți putem face comentarii amicale-amicale pe text? Sau nu suporți critica bălăriilor tale, Alberto, suporți doar critica pe care o aduci bălăriilor altora? Păi pune mâna și corectează-ți greșelile, că de aia ești pe un atelier poetic, să înveți de la noi! Nu fi leneș, Alberto! Dă cu săpăliga vajnic prin bălăriile proprii! | |
| = ???? | Alberto M. Popesco [28.Jun.07 20:20] |
| crezi că ele vor să vorbească cu un tip ca tine?! n-aș crede, by the way, doar ți-am dat webcamul și ai zis că am față de asasin... tu n-ai avut curajul nici măcar să-mi spui care e numele tău real, așa că du-te și caută clone la alții pe pagină, te rog eu frumos | |
| = *** | adriana barceanu [28.Jun.07 21:11] |
| Frumos Alberto, orice comentariu e de prisos. -vrei să-ți dau ochii mei? kisses | |
| = * | Alberto M. Popesco [28.Jun.07 21:37] |
| Merci Adriana, cât despre ochi mai mă gândesc. un besito gordo, | |