| = hm | Doina Ștefănescu [30.Jun.07 18:21] |
| damien rice - accidental babies. am o poezie exact cu acelasi titlu, postata acum ceva timp aici, pe agonia. si exact cu genul acesta de scriere cu intrebari. cum e si melodia. cred ca tie ti-a iesit mai bine. macar am fost prima sa gasesc sursa asta de inspiratie :P | |
| = părere | Laura Cozma [30.Jun.07 18:22] |
| începutul mi-a plăcut puricii iepurii alintatul e viu e e imaginea aceea cu pusul în fund vreau vreau aia ff faină cred că e deea acolo dar nu-s încă sigură apoi 'îmi cade pielea' asta îmi aminteste de nananul cuiva acolo repeta obsesiv faza cu pielea care cade oricum e o imagine goală cel puțin pentru mine spune și tu: îmi cad dinții îmi cad unghiile hahah of serios acuma 'își borăște sufletul' imagine cam prea peste limita mea a suportabilului nu știu subiectivitate subiectivitate spre sfârșit ai căzut cam tare în descriptiv știu că puteai să-l faci totuși astfel încât să miște în cititor ceva că ai talent potențial etc :) sufletește lângă voi, | |
| = pielea vorbeste ca o inima | medeea iancu [30.Jun.07 19:25] |
| imi place, imi place, imi place. Viata in comun, ideea de a construi impreuna, inocenta si pragmatismul. Iepurii si pielea, pielea cade pielea se supune, pielea se lipeste, pielea te vede. De aceea pielea este si cade. De aceea exista apartamente si vanzari si cumparari, de aia exista familii ( unii din pielea altora ), de aceea exista un loc, la etajul zece, un loc deschis de unde pielea vorbeste. | |
| = Text-Em-Pal | Nicolae Popa [30.Jun.07 22:17] |
| Totul e pe înțelesul tuturor, inclusiv al meu, de la bun început: "cum poți să vinzi un apartament plin de purici? nu știu" Restul chiar că e literatură. Cu aceeași densitate în apreciri! Asumîndu-mi, firește, și excesul de ironie! | |