| = urma respiră | Tamara Zub [01.Aug.07 14:49] |
| Impresionată de forța și gravitatea versurilor: am vrut să văd cine am fost unde mă mai duc mâine / am scormonit fericirea cu mâinile cu degetele cu unghiile Parcă nu-mi prea sună expresia "m-am agățat de lume", poate că era cazul să te agăți de altceva, mai șocant. Nu știu, poate sunt distrată acum și nu văd limpede. Zâmbetul transforamt în fluture - minunat. | |
| = re : Tamara Zub | Cornel Ștefan Ghica [02.Aug.07 08:30] |
| ce (mai) poate soca, in momentu' de fata, in poezie? poate (doar) banalitatile unor poeti slabi si cu paru' cret. "m-am agățat de lume" ca de o idee care-ti vine (in permanenta) la usa sa-ti citesca "contoaru'". ca de fiecare data, prezenta ta ma onoreaza. multam de trecere si de citire. cu stima, Cornel Stefan Ghica | |