| = pasare in vant | Dana Stefan [21.Aug.07 11:50] |
| te pot privi în voie sub cerul aprins de stele hai să-mpletim cunună din doruri și răspântii să înverzim pădurea din nou a iasomie esti rostogol in vale si ma bucur.. chiar daca e vis, din munti rostogolit,e inca sansa a timpului ce vine, in dimineti suave,din licar de lumina. :) mi-e bine sa te revad cum stiu ca esti, mariuco. drag de tine, Linea | |
| = AM si Maria | Bogdan Gagu [21.Aug.07 12:13] |
| fie ca soarele sa isi aduca de ce s-a nascut apele de ce curg iar oamenii de ce traiesc! mi-aduc aminte de aceasta zi din anii trecuti iar gandul meu il trimit spre Adrian Munteanu, plin de imbratisari si de caldura! lumina sa ii calauzeasca pasii! maria imbratisari si pupici! | |
| = 21 august 2007 | Dana Stefan [21.Aug.07 15:39] |
| La multi ani! Adrian Maria, esti rostogol in vale, si ma bucur. | |
| = și aici | florian stoian -silișteanu [21.Aug.07 15:57] |
| să nu se supere cumva Prochipeasca fiindcă las aci și aci un îndemn la bine de viață fratelui nostru Adrian | |
| = cu drag pentru cei dragi | Felicia Flor Baltag [21.Aug.07 18:10] |
| Incerc sa-mi asez cuvintele in asa fel incat sa exprime tot respectul si admiratia pe care o port celui ce poarta in suflet anotimpul sonetelor. La multi ani, Adrian si fie ca aceasta zi sa iti aduca in prag lumina si iubire. Mi-a placut foarte mult acest poem, Maria. Te imbratizes cu drag. | |
| = MaaaAdrian!!! | Radmila Popovici [21.Aug.07 19:45] |
| Maria, ce te face să fii atât de lacrimă în acest poem, pe care îl simt dedicat și sub care mă doare să scriu o literă în plus...? Maria, de ce pipăi în el o umbra de despărțire? Din câte știu e ziua de naștere a lui Adrian - bunul nostru suflet în haine sonore. Nu e un prilej de bucurie? Cu toate că s-a retras undeva sub coroana unui nuc, dar îl cunoaștem bine - revine, revine mai plin de sevă, mai plin de Dumnezeu și nu ne lasă fără melodia dulce-amară a sonetelor sale. Cu nedumerire, cu suflarea întretăiată îți recitesc poemul și încerc să mă prefac în fir de iarbă ca să-i sorb roua. Mă faci să vreau să strig în gura mare: "Adriane! Vino acasă! Ne e dor!" Oare va auzi? Poate cu cele scrise mai sus, poate cu "trăsnetul în zvâcnet de durere" vom atinge struna de aur și do, re, mi se vor trezi... | |
| + O zi altfel... | Silvia Van [21.Aug.07 21:21] |
| Semn de drag si de chemare pentru Adrian Munteanu, ale carui poeme mi-au fost de multe ori bucurie si ingandurare...La multi ani, draga Adrian! Frumos gandul tau, Maria, calde si profunde versurile...O stea pentru ele. | |
| = nu ? | laurentiu enache [21.Aug.07 21:45] |
| a timpului menire | |
| = Maria, | Valeriu Cercel [22.Aug.07 01:50] |
| Un poem admirabil pentru Adrian ale caror sonete sunt inegalabile. La multi ani lui Adrian si aprecieri tie Marioara. Drag Valeriu | |
| = vouă | Maria Gold [22.Aug.07 02:45] |
| Poetul din om moare uneori dar omul din poet nu moare niciodată! Și de pe partea cealaltă a pămîntului un semn de la cineva care-i alături de voi cu inima. | |
| = Mariei si celor dragi | Adrian Munteanu [22.Aug.07 13:30] |
| Am aflat. Si am dat aici peste nume dragi, din vremuri parca mai bune. Multumesc, Maria, pentru gandul tau si pentru neuitare. Va multumesc tuturor ca v-ati ostenit sa lasati un semn si pentru cel care se straduieste sa-si regaseasca un loc pe lumea asta. | |
| = Mariei si celor dragi | Adrian Munteanu [22.Aug.07 13:31] |
| Am aflat. Si am dat aici peste nume dragi, din vremuri parca mai bune. Multumesc, Maria, pentru gandul tau si pentru neuitare. Va multumesc tuturor ca v-ati ostenit sa lasati un semn si pentru cel care se straduieste sa-si regaseasca un loc pe lumea asta. | |
| = Rapsod al poeziei | razvan rachieriu [22.Aug.07 14:01] |
| Ești un “rapsod” al poeziei ce ia “din tremurul lumii” visarea și zbaterea în jurul unui ideal desprins de tină și zburând spre “dimineți suave cu licăr de lumină”. Încerci să-neci furtuna vieții într-un lac albit de crini, iar himerele din trup cauți să le dizolvi în lumina pură a unui surâs. Am gustat cu plăcere din “vinul roșu” și rafinat al poeziei. | |
| = Să fie... | Ina Simona Cirlan [22.Aug.07 18:10] |
| Să vă fie pace, lumină și frumusețe, oameni dragi! La mulți ani, Adrian! O îmbrățișare rotundă și mereu gând pentru tine, Maria! Cu drag! | |
| = pentru voi toți toată dragostea noastră! | Maria Prochipiuc [04.Sep.07 09:00] |
| Dana – la ceas de bucurie pentru cei ce ne sunt atât de aproape ne adunăm așa precum albinele la stup, să ne înfruptăm din frumusețea momentului, a fost zi de aduceri aminte a unor timpuri ce au trecut, dar încă mai sunt… Bogdan- ne aducem aminte că fiecare dintre noi, dacă nu de două ori pe an, dar măcar o dată există un moment când prietenii se adună întru bucuria unei zile, cuvântul joacă un rol important în viața unor oameni… Florian- omule , domnule, poetule, oprirea ta în ceas de bucurie pentru noi e semn că încă nu am îmbătrânit și uitarea încă nu s-a cuibărit în sufletele noastre… Felicia – floare albă de cais, pe unde mai umbli, unde sunt oare momentele când făceam primii pași pe aici și am fost primită cu atâta căldură, azi ai venit și ai împărtășit din bucuria timpurilor noastre…mulțumesc! Radmila - cuvintele tale mi-au adus aminte, nu numai de faptul că azi e o zi deosebită și tot ce am scris se concentrează spre această zi, de câte ori scriu pentru cineva încerc să dau poemului o stare generală, fără a face trmiteri directe spre cineva anume, văd că tu ai intuit atât de bine despre ce este vorba, și înțelegi și sufletul tandru al celui ce scrie sonete, că da, despre el este vorba! Silvia - mulțumim de semn, versurile știi tu bine că atunci când sunt dedicate cuiva pui în ele tot ce ai tu mai bun în tine. Mulțumesc! Laurențiu – mulțumesc de corectare, se mai întâmplă, cu toate că am citit de câteva ori, dar uite e bine când mai există câte un ochi prevăzător! Valeriu – e mare bucurie când în jurul acestui poem s-au adunat atâția membrii, dar și prieteni, desigur că ce am scris eu nu poate fi comparat cu sonetele lui Adrian, el este pentru mine Cuvânt și echilibru! Maria – Mulțumim pentru apreciere și pentru cuvintele: ,, Poetul din om moare uneori dar omul din poet nu moare niciodată!,, Răzvan - tu mereu mi-ai intrat prin poeme cu acel aer a celui ce știe mereu ce am vrut eu să spun, și aceste comentarii îmi fac bine, și cel mai mult mă bucvur că ai reușit să guști din vinul roșu ce era pregătit pentru cei ce au poposit aici în acest poem! Ina – suflet ce porți pe umeri calendarele lumii, brațele făcute cerc le-ai avut mereu întru dragostea cuvântului și mai ales a unor suflete dragii nouă de aici! Adriane- mă bucur că ai reușit să revii aici măcar cu două trei vorbe, singurătatea naște de cele mai multe ori tristețe copleșitoare, vremurile bune pot fi oricând , totul e ca noi să nu ne lăsam copleșiți de ele, nimeni nu s-a ostenit , cred că toți s-au oprit aici din dragoste pentru cuvântul scris și în mod deosebit că în spatele acestor cuvinte se află sonetistul Adrian Munteanu, un nume deja recunoscut! | |