| = ... | emilian valeriu pal [07.Sep.07 11:54] |
| Desebita, calma si resemnata imbratisare. As fi inlocuit toamna din care cu toamna in care, dar tu stii mai bine. | |
| = ... | ioana negoescu [07.Sep.07 18:42] |
| Emil, acolo am forțat puțin expresia, știu bine, dar din asta se moare...sau se cade :) mulțumesc pentru citire. | |
| = rezon ioana | George Asztalos [07.Sep.07 22:36] |
| ca rezonez la neiubirea asta, la caderea ei pe nesimtite si fructifera din pom...:) dincolo de "moartea" asta, tot tomnatic vorbind si facind pe adormitul, gol cum e si tremurind, te asigur ca pomul vegheaza...:)iar maine va exubera ca niciodata primavara nu fu mai frumoasa...! nu exista tristeti mortale, doar citeva bucurii nerezonabile,care zimbesc chiar si asa intoarse cu capul in jos...:( pisi:...:) | |
| = ... | Marta Cremeny [07.Sep.07 22:47] |
| vorbeam cu cineva despre avalansa asta care incepe sa bantuie siteul (si nu numai), un melange greu de evitat: toamna, iubiri risipite, nichita care urla in noi. si cred ca tocmai la citirea poeziei tale s-a intamplat:) mie nu mi se pare resemnata deloc; amaraciune, no escape, poate, dar nu resemnare. dar mi-a placut, pare ca ascunde o vulnerabilitate careia nu ii rezist usor. fortat, adevarat. de care, in care, din cauza etc. parca e prea frust si micut textul sa mai suporte fortari. vezi tu. (p.s. emi, ti-am spus sa nu mai gandesti atat, simte, d-le, doar simte:) ). | |