| = emilian | cezara răducu [02.Oct.07 11:11] |
| chiar dacă avem tendința să programăm ,,întâmplări,, există o doză de incertitudine pe care n-o putem stăpâni. Nu ne rămâne decăt să ne imaginăm ,,ce frumos ar fi fost,, . mi-a plăcut ideea asta de a nota lucruri de visat. cu sinceritate, | |
| + 543 de trepte | Dana Stefan [02.Oct.07 12:05] |
| si numai pentru cit e de invatat si cite vise mai sunt inca de trait, si tot merita sa las un semn aici. nu numai pentru ca inca te incapatanezi sa urci teptele imaginand ca inca mai sunt cele cinci sute patruzeci si trei, ci si pentru ca lucrurile se insiruie cu adaugiri tot pe alte si alte pagini, mai generoase, cu file mai poroase si catifelate decat cele de la inceput.. notepad e un spatiu prea stramt pentru tine.. si pentru ca esti dichisit, pedant si ordonat, chiar daca nu exista un titlu, iti spun ca mi-ai facut o deosebbita placere: mi-ai reamintit cum e sa te plimbi si m-am plimbat, alaturi de tine (sa ma ierti) haladuind cu tine (si o fetita), si pe cararile mele.. Linea | |
| = nimic monstruos nu se întîmplă dacă nu vrei. | alice drogoreanu [02.Oct.07 12:30] |
| mă uitam pe lista ta cu toate cele de făcut nimic important pentru nimeni altcineva doar pentru tine ca și cum te-ai construi din mii de mărunțișuri din mii de gesturi neutre care să înlocuiască o grămadă de cuvinte de temeri de așteptări "să nu spun lucruri importante. mă vor asculta toți o să mă emoționez o să mă bîlbîi și-o să dezamăgesc" flagrant: "să cobor în puțul de la centrala termică să fac dragoste cu o explozie" | |
| = Așteptări si liste | Doru Emanuel Iconar [02.Oct.07 14:05] |
| Ne construim viata cu liste. de invatat, de visat, mărunțișuri, gesturi, cuvinte, temeri. Așteptări si liste, in spatiul strâmt care ne este hărăzit sau in care singuri ne inghesuim, unde “nu te va tulbura nicio vietate niciun păianjen nicio fostă iubită. nimic monstruos nu se întîmplă dacă nu vrei. Trist. Cu respect Doru Emanuel | |
| + poemul meu de azi | ioana negoescu [02.Oct.07 15:18] |
| pare lung, dar nu e. mă surprinde chiar un anumit ton scurt, concis, care concentrează privirea spre interior. ăsta e un zoom adevărat. întregul text e o privire focalizată pe aspectul senzorial al întâmplării. "o dată pe săptămînă merg la kaufland. la început amețeam oamenii mă călcau pe picioare nu știam pe unde se intră pe unde se iese. cam ca în uter." care întâmplare? aceea de a fi. este poemul meu de azi...și din multe alte zile :) | |
| = "ochii mei sunt niște holzșuruburi " | Anca Anghel Novac [02.Oct.07 15:28] |
| Un aer de lasitudine, o insiruire de visuri/lucruri de de facut precum o lista de cumparaturi: “ o data pe saptamîna merg la kaufland”: “sa-mi iau fetita de la gradinita. “.. “sa scap un chibrit aprins în putul de la centrala”… “ sa-mi iau un costum toni adams si o cravata cu nod gata facut. … “sa mai urc o data pe toaca.”… “ sa dorm cu lumina stinsa cînd sunt singur acasa”… “ sa nu spun lucruri importante.”… “ sa dau gauri”… “ sterg hardul “… Si toate acestea pentru ce ? Mh…. Un text care nu poate fi salvat atata timp cat este deja encriptat/encodat ( nu stiu daca aceste cuvinte au fost preluate in halul acesta in Lb Romana ) in rutina zilnica. Gesturile acestui text jongleaza cu locuri comune unde individualul lipseste pentru ca spatiile comune pot fi devorate doar de oameni dispusi sa se piarda in multime si sa impinga mereu un carucior. Mie cam asta mi-a placut din stupoarea acestui text, felul in care poemul se tine de carutul plin, in timp ce visul unei eventuale explozii nu este total pierdut. | |
| = care pe care... | ioana matei [02.Oct.07 18:05] |
"în fiecare an picioarele trebuie să fie mai puternice să te cațeri pînă la dumnezeu." un text ca o capcană, foarte bine scris... "lăuntricul" oferă, exteriorul supune eroziunii...minunat e că "lăuntricul" e cel care scrie...deci care pe care? | |
| = hmm | Pop Serban Rares [02.Oct.07 16:31] |
| text inteligent dar prea mult non-sens si prea multa logica ascunsa intr-un amalgam incalcit ("să-mi iau fetița de la grădiniță. grădinița e lîngă grădina zoologică. grădina zoologică nu mai e" asta inseamna ca gradinita nu mai e, deci nici fetita nu mai e deci nu ai nimic de facut). imi scapa mesajul textului sa fiu cinstit | |
| = raspunsuri | emilian valeriu pal [02.Oct.07 18:36] |
| Cezara, multam de sinceritate. Dana, onorat, multe carari, acelasi fel de mers. Emanuel, listele ordoneaza spatiul ingust. In lipsa lucrurilor importante. Ioana, da un zoom senzorial. Anca, ma bucur ca ti-a placut ceva din aceasta lasitudinie. Ioana Matei multam de lectura, finally on topic. :) Rares Serban, mesajul e simplu: sa nu spun lucruri importante. Ma bilbii si ma fac de ris. Observatie pertinenta in ceea ce priveste logica, multumesc. | |
| = alice | emilian valeriu pal [02.Oct.07 19:48] |
| Imi pare rau, din prea mare graba am uitat sa-ti raspund. Lucrurile importante pentru sunt importante si pentru altii in masura in care se regasesc. Mi-a placut cum ai vazut flagrantul. Multumesc de semn. | |
| + poemul meu din seara aceasta bucuresti/craiova | medeea iancu [02.Oct.07 23:13] |
| venind inspre craiova am avut fel si fel de imagibi sinistre, puternice, induiosatoare. primul gand incepeaq asa: mangaie/ma mangaie/ma mangaie/ma mangaie/ma mangaie/ma mangaie/ma, luminile s/au lipit de mine. era vorba de un fel de exployie. apoi am trecut la imaginea inocenta si naiva a unui copil care crede ca luminile sunt oameni. prin tunele, luminile se lipesc de creierul nostru si ne incalyesc inima. mai tarziu un TIR poate intra in mine, eu fiind trasparenta. mi/a placut imaginea dumnezeului, a gradinitei si a gradinii zoologice, chiar ma gandeam zilele astea, nu scrie nimeni despre asa ceva? gandul meu se termina cu explozia de care spuneam, una intima si inocenta care simte orice bazait de lumina, de bec si care ma face mica. mangaie/ma mangaie/ma mangaie/ma | |
| = medeea | emilian valeriu pal [03.Oct.07 10:26] |
| Despre unele explozii se poate scrie, despre altele nu. Multumesc de apreciere. | |
| = semn catre semn... | Petruț Pârvescu [03.Oct.07 19:04] |
| Emillian, in ton cu toate cele si cu ceilalti, pe comentariu. cat despre pohezia ta, ea este doar o parte a celeilalte parti. aceea ramasa nerostita... retin: să nu spun lucruri importante. mă vor asculta toți o să mă emoționez o să mă bîlbîi și-o să dezamăgesc. cu prietenie, | |
| = 1 | felix nicolau [04.Oct.07 14:58] |
| prima parte mi-a placut, desi si acolo sunt unele lucruri duioase. ce vine dupa e prea poezie la vedere.e o diferenta intre "poetic" si poezie. de asta imi critic chiar eu textele mele vechi. e bine cand faci propozitii scurte si nervoase, fara lacrimi pe ele | |
| = petrut, felix | emilian valeriu pal [05.Oct.07 11:55] |
| Petrut, multumesc de subliniere. Ceea ce ramine nerostit e ceea ce conteaza. Felix, greu tare greu esti de multumit. Asta sunt io, autor soap-opera. | |
| = ghidi | felix nicolau [05.Oct.07 16:01] |
| n-ai inteles, bre, tocmai ziceam ca ai inceput sa fii mai dur la corazon, mai real | |
| = felix | emilian valeriu pal [05.Oct.07 17:58] |
| Pai deh, cind devii mai dur pierzi din subtilitate. :) | |
| = imagini frumoase | Fluerașu Petre [06.Oct.07 21:16] |
| Emilian, nu pot decat sa te felicit pentru un text foarte bun. Imi place mai ales inceputul, inedit ales, cu acel txt, care transpune discursul intr-o alta dimensiune. Mi-au placut si asocierile interesante si imaginile grandioase pe care nu te sfiesti sa le construiesti. felicitari petre | |
| = pitoresc, altfel | Cristina Sirion [16.Oct.07 09:22] |
| Mi-a placut tot, lejeritatea cu care ai scris, imaginile, stupoarea. Inca de la inceput, de cand "animalele au plecat cu puii in dinti" mi-am luat vacanta intr-un scris altfel, cu totul pitoresc. Se spune ca patria nu e un loc geografic ci prietenii pe care ti-i faci. Pentru mine sunt lucrurile frumoase care dau de mine intamplator si reusesc sa ma mai surprinda. | |