| = . | nica mădălina [09.Oct.07 23:14] |
| nicicum, da. e fragmentare, o decompunere a empatizării. cum că nu ea e liantul. ci imaginația. pe alocuri personaje precum bietul. place tăierea scurtă aici. apoi jeturi mici, prin limba răsucită. | |
| = * | adriana barceanu [10.Oct.07 01:23] |
| "îl las să-mi vorbească despre realitate. e grea ca o ancoră" remarc usurinta cu care vine. negatia vine atat de des incat da senzatia de negare a negatie. sau mishto:) | |
| = da | ioana negoescu [10.Oct.07 22:22] |
| Mădălina, liantul e imaginația, ceva ce se strecoară între tristeți...mulțumesc. Adriana, nu atât negația negației, deși... urmând logica e un da, suntem triști...dar nu recunoaștem. mulțumesc de citire. | |
| = sugestie | sebastian brei [11.Oct.07 12:23] |
| versurile "totuși de ce m-am sinucis în felul acesta cam ca o proastă. îi spun că nu știu. el are oricum alte priorități, treaba mea. eu nu mai am nicio prioritate. de aceea." au o forță mult mai mare dacă sunt cât mai aproape de final. ideea e ceva la care nu te aștepți și efectul obținut este excelent, dar riscul când sunt puse la mijlocul poeziei este ca versurile ce îl urmează să nu mai rămână cu nimic. desigur, ele ar trebui să fie mult mai tari și e greu. | |
| = scolie bizantina | Catalin Pavel [11.Oct.07 17:22] |
| exista o tehnica a dezamorsarii propriului tau efect, pe care un poet bun o poate practica reflex, si care presupune sa nu intentionezi sa spargi capu si inima cititorului, ci sa-l feresti de propria ta tristete oferindu-i false finaluri, false piste. chestie de decenta. principalul obstacol in calea scrierii poez este faptu ca vrem, totusi, sa raminem decenti. si din acest motiv nu ne sinucidem exact la sfirsitu poez, ca tu sebastian sa poti plinge si sa te purifici, ci ne sinucidem undeva la mijloc, ca tu sa poti pleca apoi la meci. C. | |
| = sigur că da | sebastian brei [11.Oct.07 19:52] |
| eu îmi doresc să fiu decent precum villon, precum baudellaire, gingsberg, maiakovski, hlebnikov, precum miller sau burroughs sau surokin sau houellebecq , precum dali în pictură, precum wagner în muzică. apoi precum pound, apoi precum cummings. și ar mai fi câțiva a căror decență o doresc pentru mine. alții pot fi decenți ca ...... uite că nu știu cine să zic. dar mă bucur că o ajuți și tu pe ioana. | |
| = "bucuria e OK" (Cătălin Pavel) | ioana negoescu [11.Oct.07 20:33] |
| Sebastian, cred că există o tehnică, niște reguli care îmi scapă. în general sunt multe reguli, legi, limite despre care constat prea târziu că n-am avut habar. s-ar putea să ai dreptate. e logic ceea ce spui, dar am simțit cam așa cum tocmai a spus Cătălin, ajutându-mă să-ți răspund. Cătălin, ai dreptate există un fel de pudoare, un fel de decență, ceva ce te reține ca autor să-ți dezvălui întreaga tristețe goliciunea durerii, dar există altceva care te împinge să scrii toate astea păstrând anumite limite estetice în loc să plângi și să urli în baie. mulțumesc mult. nu de ajutor am nevoie, ci de textele voastre. e o mare bucurie să vă citesc. vorba ta, "bucuria e OK". | |