| = * | Dana Banu [12.Nov.07 11:45] |
| versuri care iau prin surprindere, pun pe gânduri și rețin cititorul, îl obligă la reluarea lecturii se simte accentul pus pe naturalețe și libertatea specifică autorilor maturi, siguri pe forța cuvântului propriu ca întotdeauna, te citesc cu plăcere, Vasile Munteanu, | |
| = poezia cititorului | Fluerașu Petre [12.Nov.07 13:46] |
| vasile, felicitari pentru un poem bun. Mie personal cel mai mult mi-a placut perspectiva, pentru ca vorbesti direct cu cititorul, il tragi parca de maneca, ii spui uite, fa asa, nu asa... si asta este bine, pentru ca il introduci in poveste, ii oferi ocazia sa existe. felicitari mi-a placut petre | |
| = * | Mâncu Gabriela [12.Nov.07 14:14] |
| poate ca eu sunt mai carcotasa... dar mie inceputul cel putin m' lasat rece... partea cu "stelele pâlpâiau lumânări în cimitir cerul flutura peste umerii trecătorilor steagul întâiului mort" mi se pare prea old school mi s'a parut sincera si mi'a placut tare strofa a 2a - cea cu "nu te îngropa cu haine împrumutate" apoi iar mi se pare fortat poemul cand spui "lăsă vorbă la priveghi să te trezească la ora la care luna se întoarce spre sud" apoi iar imi place ultima strofa :) este cumva o amestecatura de sinceritate aici cu putina fortare poetica :) eu asa l'am simtit gabisa | |
| = semn | Carmen-Manuela Macelaru [12.Nov.07 14:47] |
| printre nasturi straini, mi se pare f delicat si straniu, atata cat sa imi dea acel disconfort placut de a citi mai departe. imi place tot, si teama de vant,indemnul sa nu te imbraci in haine imprumutate,luna spre sud iar strofa ultima inchide spectacolul ca o reinoire/deghizarea in strain. frumos. mcm | |
| = Mihaela Neculcea | mihaela neculcea [13.Nov.07 02:45] |
| Mai e o regula:sa nu te imbraci cu haine furate,sau prea intens recomandate(post tragere de mineca de neavizati).In rest,bine ai venit in oras,straine de ce ai lasat in urma,fii in pace,orasenii au aflat povestea adevarata despre tine si doar te-or omeni.De vei pleca,cind ti-o veni vremea,ti-or da si bani de drum,si haine cu pecete de-mparat,si carti,si lapte,si piine,si miere din belsug.Multumesc pentru gindurile pe care mi le-ai stirnit. | |
| = pasul pe loc | Vasile Munteanu [14.Nov.07 06:29] |
| Dana: ca întotdeauna, onorat de prezența ta; mulțumesc. Petre: la fel de bine poate fi (și) un monolog; mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte. Gabriela: spun unii că tocmai cârcoteala ar fi esența progresului, deci... cârcotește, dar să o știm și noi; posibil să ai dreptate: metaforizarea, nici măcar atunci când e descriere cu mijloace proprii a unei realității comune să nu mai poată fi acceptată drept sinceritate; eu îmi asum acest risc; de ce? pentru că, altminteri, între o poezie și un articol de ziar bine scris nu ar mai fi nici o diferență; cât despre cele două versuri cre spui că ți s-au părut o forțare (lă-, la-, la-, la-, lu-) ele s-au vrut un fel de refren, mai precis, un bocet; oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru observații; nu știu dacă forțăm, dar trebuie să împingem mai departe :). Carmen: un nasture încheiat în plus denotă, uneori, exigență; alteori, un nasture în plus descheiat denotă vulgaritate; suntem, iată, "cumva" între nasturi; mulțumesc. Mihaela: "vreme e pentru toate"; mulțumesc. | |
| = camasa rosie | Cristina Climov [18.Dec.07 19:00] |
| "printre nasturi straini" mie mi-a crea imediat imaginea unui om foarte foarte mic, poate un inger, poate un suflet, mergand pe marginea unei camasi rosii barbatesti incheiate . Poate ca Dumnezeu poartă cămasă aceea iar noi, oameni, in cimitirul țesăturii sale. iar cerul? Sunt și cavaleri care flutură steagurile acelea? si de sa nu te porti si hainele straine, dacă alții îți poartă ție cuvintele străine? | |