| = și restul lumii | Nicolae Popa [12.Nov.07 23:16] |
| Ioana, Chiar îmi doream să o iau spre troleu cu impresia unui ultim poem care să-mi rămînă, fie și parțial, în memorie. Gata, plec spre casă! Și duc cu mine, dacă ești curioasă, următoarele secvențe: "marmura se lovește de lătratul unui câine alb." "cuprind lucrătura contorsionată și rece în palmă. adorm." "undeva e o discrepanță mai evidentă acum când iubesc." "nu mai știu cine naște pe cine. nu mai știu cui îi vine rândul." în câine se cuibărește lupul. "în câine te cuibărești tu cu ochiul tău orb cu ochiul tău viu îmi sfâșii visul cu privirea ta nesătulă." "plămânul tău de vrabie ucisă în somn." Dacă nu te suprei, țin să-ți zic (sau să-mi zic) Noapte bună! | |
| = lighioana | ioana negoescu [12.Nov.07 23:18] |
| Noapte bună, Nic, o noapte bună și liniștită...mulțumesc. | |
| = dantela forjata | Anni- Lorei Mainka [12.Nov.07 23:23] |
| nasteri si morti si apoi orinduieli de tot soiul ca te poti impiedica si rupe degetul mic cind te citesc parca ma asez cu ani in urma in balansoarul bunicii si imi povesteste....despre greutati si nasteri, in spatele meu umbrele nascatoare de dragoni iubirea se sprijina mai tot timpul de moarte, sau? | |
| = re | ioana negoescu [13.Nov.07 00:07] |
| Anni, intenția mea a fost să reconstitui un cadru oniric, dar cu mijloacele dicteului, convigerea mea fiind în mod paradoxal că nu există un dicteu total. cel puțin eu nu mai sunt în stare de el din moment ce îmi exprim foarte clar intenția :) așa că alunecarea mea rămâne frustă. eu mă așteptam să derutez mai mult :) și cred că da, într-un fel iubirea se sprijină pe ceva ce în permanență seamănă cu moartea. | |
| = recreere in rama | Anni- Lorei Mainka [13.Nov.07 00:16] |
| descompunerii..... incercarea de a inrama orizontul.....plecind de la strada....da, te-am urmat, am revenit pe linga umbra cuvintului dialogul cu un CEL este o refacere binevenita....a intilnirii pentru a reface o poveste de ce inramat in cruci.? poate atunci cind te uiti in zare si vezi intre dealuri, printre ceturi , trecuturile, crucile.... simboluri care devenind reale lasa urme , apoi se refac in puzzle-ul cuvint... spagatul meu este greu, mi-ar trebui mai multe picioare si chiar mai multe miini si in orice caz mai multe zile te reastept...acolo ...in valea frusturilor.... in capul meu traiesc la fereastra | |
| + reușite manevrele cu simboluri | heghedus camelia [13.Nov.07 09:34] |
| Ingenioasă traiectorie a devenirilor. În câinele alb, paznicul psihopomp, se cuibărește lupul. Simbol al unui sine care a “gustat câte ceva” din ambele, pare că ezită -“la poarta din fier forjat”- între viață și moarte. Ezitare tinută sub observație. Durere nețipătoare, răni tăinuite. Tehnică a scrierii revelată | |
| = rapid eye movement sleep | Anca Anghel Novac [13.Nov.07 15:19] |
| Sunt atatea lucruri de spus sau mai bine de tacut despre acest poem. Partea care m-a ucis este asta: "în câine te cuibărești tu cu ochiul tău orb cu ochiul tău viu îmi sfâșii visul cu privirea ta nesătulă. îmi desfaci viața și o întinzi cu sucitorul. acum viața mea e întinsă. pe ea cresc păpădii cu sporii grei ca niște plumbi" Superb cantecul acestui poem ce nu-si merita soarta pentru ca intr-o lume asa cum e ea, celulele sunt intotdeauna lupice indiferent de starea de imunitate, de starea fara de gratie sau de somnul care ne pandeste, rem sau non-rem. Felicitari ! | |
| = i. | ioana negoescu [14.Nov.07 15:55] |
| se întâmplă ceva cu răspunsurile mele...dispar. mai fac o încercare. Camelia, Anca, aprecierile voastre mă onorează și mă bucură. vă mulțumesc mult. | |