| = alb | Carmen-Manuela Macelaru [01.Dec.07 08:05] |
| mi-a placut albul de la semafor si ideea cu acea corabie fara nimic, nici mare, nici marinari,nici pescarusi, o corabie care pana la urma nu are nevoie de elementele principale pt a exista, exita prin ea insasi. mcm | |
| = în plin alb | Zaharia Ramona [01.Dec.07 09:54] |
| Azi "trec pe la tine" și plonjez în plin alb. Clătite calde și dulceață de trandafiri ... cele mai frumoase promisiuni pentru mâine. Corabia uitată în largul gândurilor - nu e nevoie de echipaj sau chiar de mare, în izolarea deplină conturul devine mai precis. | |
| = părere | Ecaterina Bargan [01.Dec.07 11:34] |
| ceea ce mă face să revin la tine este acuratețea cu care scrii, limpezimea gîndului, simplitatea, profunzimea și plasticitatea. nu știu dacă ideea de acolo sau efectul sonor îmi oferă o senzație foarte plăcută la citire în fragmentul unde enumeri toate cîte vor lipsi și rămîi doar tu, corabia în larg. există un echilibru între starea interioară și perspectiva din care privești ambientul. un cadru teatral reușit. de asemenea amintirile din final m-au emoționat, adică globul de sticlă și mai devreme semaforul care s-ar părea că într-un moment a fost acoperit cu zăpadă. scriu aici zîmbind larg fiindcă tăiesc niște emoții tare plăcute. la noi chiar ninge și foarte frumos. | |
| = lumea foarte micului | Ioana Petcu [01.Dec.07 12:55] |
| ioana revad aici intimitatea cu care textele tale m-au obisnuit, si intr-un fel chiar mi-era dor sa recitesc ceva din jurnalul tau. pentru ca desenezi aici un spatiu cald, aproape circular si foarte safe, asa. nu stiu de ce dar eu simteam mai putin nevoiea ca acest "miine" sa se repete mai putin, putea sa fie la inceput, apoi doar timpul viitor era suficient pentru conturarea ideii. retin acet sentiment al feminitatii, al universului mic in care intra "un glob de sticlă cu un om de zăpadă cam trist pe care l-am primit demult de la tata. îmi voi ține făgăduiala. pe când vii clătite calde și dulceață de trandafiri." | |
| = „cu toate farurile aprinse”... | Nicolae Popa [01.Dec.07 15:14] |
| ... am trecut prin acest poem. Mi-au sărit în față și am detectat în bezna nopții doar semnele/insemnele fluorescente: mă voi simți ca o linie albă continuă. îmi voi amorți simțurile. tu vei conduce excesiv de prudent cu toate farurile aprinse. .vei semnaliza întâmplările depășirile trecerile. STOP! voi fi doar eu corabia în tot largul. | |
| = i. | ioana negoescu [01.Dec.07 15:41] |
| Carmen, chiar așa mă simt azi, ca o corabie fără mare fără pescăruși fără...dar e bine că ești tu aici să citești. mulțumesc. Ramona, îmi țin promisiunea:) Katy, a nins și aici. primesc cu bucurie zâmbetul tău larg. Ioana, mă bucură mult prezența ta aici în spațiul jurnalului cu lighioana :) poate că voi modifica acolo. mulțumesc. Nic, era o ninsore abundentă care făcea întunericul aproape alb...mulțumesc. | |