| = Mică și albă și din totdeauna: | Nicolae Popa [09.Dec.07 18:36] |
| Cînd ai învățat că scrisul ține doar de adevăr?: "nu mă va ajuta cu nimic faptul că am știut dinainte" "în fața spitalului republican sunt bănci de metal pe care se așează bolnavii fiecare dintre ei este sigur că în curând se va face bine și va merge acasă își va vedea de gospodărie va pleca iarăși la Moscova să câștige bani" "uneori oamenii obosesc pur și simplu nu mai vor să funcționeze dacă acul de la perfuzie nu e scos corect din venă poate să se scurgă tot sângele" "aștept confirmarea în cădere se încearcă rezistența în cădere se va afla cât de puternici suntem aud motorul elicele se învârtesc rup crengile copacilor sparg acoperișul de pe casa guvernului 50 de oameni la bord inclusiv echipajul 50 de măști cu oxigen și 50 de veste împăturite avioanele zboară tot mai aproape de pământ trebuia să urc la etajul șapte, salonul 24, mi-era prea frică s-o văd mi-era prea frică de mirosuri în mintea mea o vedeam mică și albă mai albă decât pereții salonului mai albă decât pilulele pe care le înghițea cu pumnul" O iarnă cît mai blîndă pînă la ieșire din sărbători! | |
| + Nu te supăra... | Nicolae Popa [09.Dec.07 18:49] |
| ...cel puțin eu nu ți-am pus nicodată stea în semn de apreciere pentru nemulțumirile tale cu lumea din care fac și eu parte! Toate argumentele întru această stea sper să fie găsite și justificate în versurile tale citate de mine de mai sus! Deși, în general, să știi, nimic nu poate fi învins! Nici măcar Nimicul! | |
| = . | sorin ene [09.Dec.07 19:59] |
| simptomul alunecarii in sine cuantificat instinctiv. tatonarea puterii de a te detasa nu creaza disproportii. emergenta dand nastere nevoii de a dedubla, de a inlocui vicisitudinile. | |
| = măști de oxigen | Tamara Zub [10.Dec.07 12:34] |
| M-a făcut să stau cu poemul în fața ochilor versul cu "mirosul corpului ei din ziua a treia", m-a atras imediat scriitura simplă și implacabilă, ca o mărturisire în transă, ca o derulare de izbituri ce vin din interior. M-a impresionat sintagma "ceva înăuntru" din pasajul: fiecare dintre ei are ceva înăuntru uneori nici medicii nu-și dau seama despre ce e vorba uneori radiografiile analizele nu ajută uneori oamenii obosesc pur și simplu nu mai vor să funcționeze DE câte ori ne gândim "gata, nu mai pot!", iar Daria spune despre starea aceasta "oamenii pur și simplu nu mai vor să funcționeze". Scurt și la obiect, și ca o lovitură în figură. Mi-a plăcut și virajul spre viziunea cu avionul în prăbușire, un fel de ieșire bruscă din textura de la care a pornit, dar spre o imagine care întărește ideea de cădere, de pericol, în plus, ironia privind casa guvernului și absurditatea celor 50 de măști de oxigem și 50 de veste. Da, avioanele "zboară tot mai aproape de pământ" și e un șoc să știm că la un moment dat devenim mai albi decât pereții. Textul are putere, expresivitate, ți-aș da o stea, însă te invit să privim stelele de pe cer și să mai scriem. OK? | |
| = steluțe în gol | Nicolae Popa [10.Dec.07 12:36] |
| laurențiu enache, Ei, chiar nu mă așteptam să descopăr că poți fi și răutăcios! Ce-ar fi să mai citești odată textul? Nimeni nu pretinde că ar fi unul genial, dar nici de șters nu e! Referitor la steluțe: uneori sunt acordate pentru a atrage atenția asupra unui text, asupra unui autor începător care nu face parte din gașcă, nu?! În fine, dacă îți face ție plăcere să pui steluțe în gol, n-ai decît! Sînt atîtea goluri în jur! | |
| = reply | Daria Vlas [10.Dec.07 15:23] |
| Multumesc mult tuturor pentru comentarii si pentru steluta. Domnule Popa, ma simt flatata si fericita. Feed-backul este foarte important, mai ales atunci cand afirmatiile sunt argumentate. De fapt, ma interseaza mai mult ce nu v-a placut la acest text, decat lucrurile care v-au placut, asa pot sa invat si eu ceva. Laurentiu, as indrazni sa te rog sa dezvolti... Oricum, multumesc. Sper sa ne mai auzim | |