| = victor | cezara răducu [10.Dec.07 14:56] |
| poemul tău îmi aduce aminte de ,, nepăsarea bărbatului însurat care iubește după lungimea inimii nimic în plus ,,.dar am să încerc să nu mai ajung la vină. plăcut, cu drag, | |
| = am hotărât, e iarnă | Tamara Zub [10.Dec.07 16:24] |
| Formulări interesante, elegiace, de o naturalețe tristă: taci așa cum am tăcut și eu preț de câțiva oameni și n-am știut să-ți mai spun Iernile nehotărâte sună bine în text, și imaginea cu lungimea inimii e delicioasă. Finalul cam declarativ, obișnuit - să ajung la vină iubind. Parcă aș dori ceva mai spectaculos la sfârșit. Îți doresc o iarnă cât mai hotărâtă! tama | |
| = tăcere preț de câțiva oameni | Dana Banu [10.Dec.07 19:17] |
| foarte reușită prima strofă, părerea mea, redai bine și fără acolade sau fionguri inutile, o stare o poezie simplă și cuminte care mi-a atras atenția poate tocmai din cauza simplității și acurateții cu care e redată ideea salut, | |
| = raspunsuri | Marinescu Victor [10.Dec.07 19:27] |
| Cezara, de data asta sa incercam fara vina, chiar daca altfel nu stim. iti multumesc pentru placut si te mai astept! Tamara, stiu toate ca toate dar finalul ala n-are ce-i trebuie. mi-am spus sa incerc si asa. trebuie sa recunosc ca si eu as fi vrut mai mult decat o vina, dar nu m-am putut abtine. am sa incerc altfel mai tarziu. iti multumesc pentru iarna hotarata si sper chiar sa-mi fie, incepand de azi! te mai astept! cu drag, | |
| = "indepartarea" ta e de vina | Marinescu Victor [10.Dec.07 19:40] |
| Dana, "indepartarea" ta mi-a atras atentia si m-am invartit si iar invartit, tot n-am fost in stare sa-ti las un semn. uite ca sunt primul, chiar daca nu unde ar fi trebuit, dar sunt. tu esti de vina pentru cele spuse prin poema asta. citindu-te, am trecut prin toate trairile avute si n-am reusit decat le leg de doua strofe. iti multumesc pentru semn si uite cum mi-ai luat o piatra de pe inima ca n-am reusit sa ma opresc la tine. pe curand! | |
| = hmm | Dana Banu [10.Dec.07 19:55] |
| mulțumesc Victor, mă gândeam că e ceva în neregulă cu textul meu, cred că mi-am pus comentatorii pe fugă, asta e, temperamentul meu cam aprins:)) acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să ne citim cu bine salut | |
| = vreme | Anni- Lorei Mainka [11.Dec.07 00:24] |
| de un gind m-am incumetat sa strabat usurinta emanata de rindurile tale de dragoste, cu dialog si resemnare ......mi-a placut....scuze, comul meu poate ajunge prea tirziu, dar in acolo unde sunt e frig , de ceata sa nici nu mai vorbim | |
| = raspunsuri | Marinescu Victor [11.Dec.07 08:31] |
| Dana, in textele tale intotdeauna vei fi tu si nimic in neregula. cat despre temperamentul tau, daca nu place sa fie sanatosi. :) salut! Inka, niciodata "ajunge" nu este prea tarziu. si de vine din ceata si frig, este bine primit ca intotdeauna. multumesc! | |
| + taci așa cum am tăcut și eu | Maria Prochipiuc [11.Dec.07 08:41] |
| când te doare taci taci așa cum am tăcut și eu preț de câțiva oameni și n-am știut să-ți mai spun Se pare că ai început să crești, în ochii poeziei, sau de ce nu a celor ce te citesc…Cunosc poezia ta, poate mai bine decât sufletul tău, dar pentru că în toate poemele există ( excludem pe cele de răzvrătire, dar și acolo e tot o stare din suflet) o stare ce îți frământă sufletul, înseamnă că deja îți cunosc și sufletul, dar nu asta e important, vereau să vorbesc despre poemul acesta, fiindcă despre altul care avea culoarea gutuii trecute de toamnă am rămas puțin surprinsă, nu de ceea ce ai scris, ci din alte motive. Prima strofă aș încadra-o la un fel de filozofie a tăcerii, știu tăcerea doare, doare îngrozitor, desigur că uneori cuvintele dor groaznic, e poate aici o tăcere a cuvintelor , ce nu se vor spuse, încerci să le dai glas, dar ele doar atât pot spune cât ai spus tu în primul vers. În iubire tăcerea e ca un fel de jertfă, o rană ce nu se poate vindeca, în iubire tăcerea nu ar trebui să doară, ci ar trebui să fie un fel de meditație a frumosului, dar aici deja nu mai este iubire, e ceea ce a rămas după iubire, dacă a fost iubire, e starea de suferință. Ceea ce doare nu ar trebui să-și găsească sălaș în sufletul nostru. îmi aduci aminte de nehotărârea iernilor – e versul ce l-am ales îmi place mult, are aici conotații interioare, incifrez, ca în versurile următoare să spui totul direct, ar trebui să închei într-o notă misterioasă. Poemul fără prea multe metafore, lasă cuvintele să vorbească de la sine. Ce zici și de un titlu? | |
| = raspuns | Marinescu Victor [11.Dec.07 11:24] |
| Maria, ma bucura ca ceva se schimba in scrierea mea. trec printr-o perioada in care am atat de multe de spus, dar toate se ingramadesc si dor. sper sa treaca albastrul prin mine, sa pot zbura asa cum imi doresc. inca am sufletul greu, uneori plin si de pamant. iti multumesc pentru ca esti aici! despre titlu nu stiu inca ce sa spun, poate ca ma voi limpezi. cine sa mai stie!!! | |