| = Plăcerea lecturii | Nicolae Popa [17.Dec.07 14:56] |
| O voce răspicată, ritm alert și sigur, inspirație și stăpînire de sine care, am impresia, știe/intuiește exact ce și cum are de spus (cu excepția, în poemul dat, unui "surplus" de imagfinație în versul: "Strada e strânsă ca pe un covor...")... În rest, apreciez mai ales: "Acasă, tot ce-i afară se cheamă noapte și tot ce-aduc cu mine e singurătate." "îmi inventez (ca să știu că rezist) pe lângă aerul atmosferic, un alt aer și mă spăl cu el pe față curge pe mine intră îl pierd fuge umple fuge cum umple melcul o cochilie, diform, gol și alburiu." Un Crăciun doldora de inspirație! | |