| = Stimate Domnule Alberto Popesco, | Alexandru Grigore Dudescu [19.Dec.07 00:13] |
| Am mai citit astăzi despre suflu sistolic, iată că văd încă o dată folosit într-o poezie, e adevărat dumneavoastră folosiți alt sens – recul sistolic – și ce frumos o faceți. Cu câtă delicatețe vă aplecați asupra limbii române! Se vede că sunteți un abil mânuitor al slovelor frumoase. Nu pot decât să vă felicit pentru talentul dumneavoastră de poet. Aveți niște imagini superbe, magnifice - muștele negre cad moarte pe lângă mine precum ideile sinucigașilor lași / un câine fioros la umbra unui zgârie-nori / singura constantă irefutabilă a universului uman Domnule Popesco sunteti un poet talentat / sunt uimit de talentul dumneavoastră. Cu stima si deosebită considerație, Grig | |
| = mult prea stimatule si minunatule comentator, domnule Grig, pe scurt | Alberto M. Popesco [19.Dec.07 00:36] |
| Is anybody listenin and tell me can you can see this darkness surroundin me Now it's gettin colder heavy on my shoulder and it's gettin hard to breathe And it's gettin blury, I'm gettin worried cause it's gettin hard to see When you're living in the house of paaaiiinnn | |
| = Alberto. M. Federico Garcia | Catalin Pavel [20.Dec.07 15:59] |
| textu e dur si corect, reconfortant de nesentimental. scrii destule poezii care nu sint asa ceva ci un fel de manifeste. imi aminteste destul de bine de acele derapaje ale lui Kundera, cind iese din proza lui obisnuita si produce niste chestii suprarealiste sustinute la care nu te-ai astepta cu nici un chip. | |
| = never say never again | Alberto M. Popesco [20.Dec.07 21:48] |
| Catalin, merci de trecere, singura mea mahnire e windowsul vista, imi produce multe probleme cu diacriticele. cat despre derapaje, toti avem derapaje, mai mult sau mai putin vizibile o seara placuta, | |
| = Din republica viselor fac parte poetii | razvan rachieriu [21.Dec.07 11:06] |
| Mi-a plăcut finalul cu tentă filozofică : “procesul de respirație e singura constantă irefutabilă a universului uman”. Din “republica viselor” fac parte poeții ce-și unesc inimile în templul poeziei. | |
| = razvan rachieriu | Alberto M. Popesco [21.Dec.07 21:25] |
| deh, finalul trebuie sa fie forte, sa ramana impregnat pe retina poetica a cititorului, mai mult sau mai putin, avizat. merci de opinie si de trecere. te mai astept | |