| + "liniștea îmi va înfășura trupul/într-un cocon transparent" | Ela Victoria Luca [08.Apr.06 17:15] |
| Integrare și dezintegrare, senzația de dincolo de ființare, ca și cum căderea la nesfârșit este susținută, conținută de o "piele invizibilă", ca și cum găurile încojurate de o "limfă vineție", "aura care strălucește ca un blitz", sunt singurele fenomene vizibile în secunda des-ființării. Tensiunea este menținută constant, cu anse a căror amplitudine deși oscilează prin construcții poetice rezonante și bine plasate, nu trec de limita suportabilă a cititorului. Remarc acest poem, în care personal nu aș schimba nimic. Deosebit: "liniștea îmi va înfășura trupul într-un cocon transparent" și "rămân în urmă mici găuri în jurul cărora limfa capătă culori vineții" și "razele țâșnesc în jurul tău te ascund într-un halou plutești câțiva centimetri deasupra asfaltului" Tehnica este bine stăpânită, aș fi evitat doar ligamentul "pe-Podea". Dar asta e numai o nimica toată. Poezia își merită transgresarea spre "bun", nu doar în subtil. Ela | |
| = nu prea | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| slab textul Florine, poezie diluata, expresii uzitate- infricosator de tare, viteze naucitoare... Ai unele idei bune, dar nu te pricepi sa le asamblezi poetic si apelezi la balast de cuvinte. Ela, mai renunta si tu la exuberanta aceasta, textul lui Florin nu este demn de o stea, nu in aceasta forma, poate daca ar fi fost mai compact altfel ar fi stat lucrurile. | |
| = parere | carmen mihaela visalon [08.Apr.06 21:03] |
| Acum si aici, Florin Bratu, este mai aproape de poetul pe care l-am cunoscut vara trecuta. Totusi, lipsesc doua elemente fara de care poezia este mai putin emanativa: umorul si erotismul. Astept sa "amesteci" printre versuri silabe mustind de iubire si sa scrii iar poezii stintifico-crepusculare cu substrat mistic si trimiteri filozofice. | |
| = abia astept | victor gore [08.Apr.06 21:57] |
| nu, lui florin bratu ii este mai bine asa. ceea ce incearca el sa faca este calea corecta fara chestii filosofice, poezia lui e mai buna. putini ajung la acest nivel. abia astept sa debutezi bratule. | |
| = o fotografie nevorbita si alba | cornel stefan ghica [08.Apr.06 21:57] |
| versuri pe care le simti. organicul netainuit al intuitiei dezintegrarii... cantecul de leagan, somnul lent... "putin timp inca putin si / toate astea ma vor face mai bun", ca un nebun necontrolat si lacom de fericire. urmeaza partea nefireasca, intrebarea cu gust tranzitiv, bucuria unui haos controlat de Dumnezeu in care repet ca "voi fi fericit", iar "linistea imi va infasura trupul / intr-un cocon transparent". e o senzatie intr-un nesentiment pe care-l observ, nevazandu-l, doar atingandu-l cu ceva departe de mine... aproape de cele descompuse din ramasul meu trup. obsesia fericirii se repeta si dincolo de moarte... si dincolo de mine... si dincolo de UNIVERS:"voi fi fericit trebuie sa fiu fericit"... iar cel care priveste acest cadru spart, este fericit de moartea altui frate. cand "micile particule din jurul meu / se vor aprinde", va fi ultima noapte... sau prima zi fara soare... sau sansa nesansei mele va surade unui cioban plictisit."se vor roti cu viteze naucitoare" lumile netrecute intru fiinta vie. locul meu va fi un TU... sau EU nu voi mai fi ALTUL ... decat o fotografie nevorbita si alba, prafuita si hazlie, careia ii va straluci aura "ca un blitz". si asa, cuvintele s-au materializat, fiinta a fost; incepem sa ne numaram in infinite. inconstienta prinde a deslusi creatia si dezintegrarea, in acelasi timp cu transformarea. "se cutremura infricosator de tare / camera", lumea nu mai e dincolo... e aici si tace... si parca rade, "impinge caldura emanata de corp / tot mai aproape din ce in ce mai / aproape". cantecul suna.The cure vorbeste, nu mai canta. nasterea de aici nu are aceleasi idei cu nasterea de dincolo... nici macar aceleasi dureri, aceleasi strigate, aceleasi cuvinte... sunt doar sunetele inventate din culorile nedescoperite. "simti cum zgarciurile strang oasele / pana se sparg"... iar pulberea se face paradis si lacrima de inger. "o mana cade pe podea treci prin pereti / iesi gol in mijlocul strazii"... aici sunt multe pustietati: unele mai mici, unele mai bogate, unele mai triste, unele (mai incolo) aduna gunoiul dezintegrarilor noastre. fericirea asta a noastra, pluteste la "cativa centimetrii deasupra asfaltului". ne intrebam cat suntem de fericiti sau cat suntem de obsedati ca suntem fericiti? ne intrebam si implozia raspunsurilor gresite "se simte foarte adanc". mai adanc decat prapastia dintre om si celalalt om. "raman in urma mici gauri / in jurul carora limfa capata culorii vinetii"... de-atata gandire am uitat sa ma gandesc la Dumnezeu. am desenat cuvinte, dar nu le-am pronuntat niciodat' in fata dezintagrarii mele obsesive. "celulele nu se mai dizolva de fericire / sfere minuscule ti se insinueaza sub piele / umflaturi mici / ca niste insecte urca". Liber?... prostii: niciodata liber; tot Dumnezeu stie asta... doar obsesie si dezintegrare... materie, material, mama si tata ... "si razele tasnesc in jurul tau te ascund / intr-un halou" | |
| = da | Sorin DespoT [09.Apr.06 01:53] |
| micile particule din jurul meu se vor aprinde se vor roti cu viteze năucitoare aura va străluci ca un blitz va străluci ca și "formulă", mă trimite la micro-textul ăla cu Lavinia: ne sărutăm aproape speriați ne sărutăm de frig ne sărutăm de foame de frică de moarte ne sărutăm lavinia și cu mine ... mi se pare super tare. îmi place de mor. nu știu cum să numesc finalurile astea. te lasă perfect paf. e cred cea mai tare jucărioară tehnică pe care am văzut-o în textele tale. și e atît de simplă ideea! dau o bere. nu prea îmi place faza asta: umflături mici / ca niște insecte ce urcă. adică nu mă atinge. înțeleg unde bați, ce vrei să faci, dar nu mă agață. :) text bun sd | |
| = dinafară | florian silișteanu [09.Apr.06 03:12] |
| te salut Florin Bratu respect desigur legile de pe aici uneori Dacă textul acesta a fost pus la recomandate încalc atunci Legile...plecând din nou prin ferestre prin uși închise chiar prin geamuri E greu...și cu poezia asta....dar mai greu este cine o pune în vitrină....Nu te superi sunt sigur...nu e vina ta...nu este un text slab...dar....cercul este acesta..prefer să îl privesc dinafară | |
| = wb :D | Ioana Veronica Epure [09.Apr.06 10:03] |
| Mie îmi place cum scrii, îmi place faptul că gândești ceea ce scrii și ca eviți chestiile de gen "poezia se simte, tre să scriu ce simt, nu contează forma, contează sentimentul"... eu zic că forma contează, și mult. Tu, cred că prin exercițiu, tinzi din ce în ce mai mult spre echilibrul ăla perfect al formei, în care totul se leagă, toate elementele sunt în armonie, iar poezia curge pur și simplu. La capitolul ăsta ți-ai îndeplinit scopul, aș zice eu. Totuși, simt că ideile pe care le pui în forma aia perfectă sunt toate pe același tipar. Cred că asta îi lipsește poeziei tale, o anumită variație a ideii sau măcar a tonului pe care te exprimi. Zicea Carmen Visalon mai sus de umor și erotism. Umor nu, nu merge cu stilul tău. Poate erotism. Nu știu. Tu te știi mai bine. La poezia asta îmi place în mod deosebit faptul că intensitatea a ceea ce transmiți crește cu fiecare vers, asta se simte foarte bine. Cam atât. Îmi pare bine că ai postat din nou, era timpul :)) | |
| + e de bine | Cosmin Dragomir [09.Apr.06 10:04] |
| un fapt vizibil însă d ela o poștă se referă la generații. crescut la sînul douămiiștilor - acum aflați la vremuri muribunde - florin propune un text în completarea lor, o altă imagistică, dar care nu se afirmă ca o ruptură. pentru că florin, robert, andra, eugen, livia, olga vin cu un suflu nou, perinent dar nu întorcînd pe dos tendința de dinainte. imagismul rămîne în proximitatea precedenților, descriptivismul se pierde la interferențele cu simțul. Carnea pleznește, deci intrinsecul primează. o poezie trash, care nu se împiedică de stereotipii șocante, ci le cizelează, le netezește. Puțin mai puțină realitate macabră, ceva mai mult simț. dezorientat eul iese afară cu oasele rupte. încă este bulversat, încă nuștie ce e cu el. supus unor transformări bruște, extreme - dar fără a fi un personaj romantic- el devine variabil, și speră la fericire. pînă la urmă sedizolvă. cine știe poate a atins-o! deși nu sunt de acord cu unprocedeu folosit de două ori, nu pot spune că nu se asezonează atmosferei: bolduirea (sic!) unei idei prin repetarea unei părți d epropoziție. în primul caz atributul adjectival puțin, și în al doilea verbul predicativ la viitor va străluci. acesta din urmă, repetat, pune umărul la conturarea idei de speranță. cam atît. nu va urma:D nu știu cît de lăbărțat este poemul, cît de diluat. dacă ar fi tăiem cîte ceva din s-ar putea să rămînem fără obiectul muncii | |
| = dur/acel | dorin cozan [09.Apr.06 10:43] |
| 2. m-a impresionat poemul dvs., mai ales strofa2 m-a luat cu fioruri boreale 1. energie creatoare care se incarca cu valente artistice de la plus minus infinit al dvs, francisc | |
| = tablou senzorial | ioana cheregi crișan [09.Apr.06 10:49] |
| Florin, eu încerc să scot poemul din contextul curentelor mai noi sau mai vechi, pentru a vedea mai bine ce rezistă și ce nu. e un text bun. nu cel mai bun al tău, cred că ai simțit și tu. poate că e prea descriptiv și foarte puțin incisiv, foarte puțin dinamic din această cauză. transmite mai mult imagini decât senzații. imaginile sunt reușite, chiar foarte reușite, cum ar fi, de exemplu, ultimul vers care vine chiar foarte bine acolo împlinind imaginea . e un tablou senzorial, dacă se poate spune așa, în care expui puțin cam mult receptorii. deci, mi-a plăcut, dar nu mai mult decât celelalte poeme ale tale. ioana. | |
| = parere la lumina zilei | carmen mihaela visalon [09.Apr.06 10:53] |
| Recitesc poezia, la lumina zilei si zau daca nu-mi place: supradimensionarea eului/big-bang-ul generat de nevoia de fericire, prezenta mantrei:"voi fi fericit!" "voi fi fericit trebuie să fiu fericit!", efectul: "iluminarea", si reintegrarea in patern-ul cosmic: micile particule din jurul meu se vor aprinde se vor roti cu viteze năucitoare aura va străluci ca un blitz va străluci din prima parte a poeziei. Urmare a expansiunii, vine evident in caea de-a 2-a parte a poemului resorbtia/revenirea de punct/big-cranch-ul, conducand la decorporalizare: "treci prin pereți/ieși gol în mijlocul străzii" si la renuntarea la lume, pentru ca in final-care culmea e partea a 3-a, dupa ce ai cunoscut totul si ai redescoperit punctul, ciuruit de maretie si cunoastre sa redevi ceea ce esti: Om, adica o fiinta in pericol de a fi devorat si de maretie si de nimicnicie... Ma bucura sfarsitul optimist. Indiferent de tipul de accident, cei 2 cenimetrii de la asfalt presupun inaltarea. si asta nu-i putin lucru:) | |
| = :) | Ana Suter [09.Apr.06 12:05] |
| Ei! Am citit si am gasit, spre surprinderea mea, o tenta descriptiva - calitate (sau nu?) pe care nu prea ti-am sesizat-o prin poeme. Poezia ta e asezata, as putea zice chiar prea asezata - iti lasa impresia ca nu se mai termina (desi nu e foarte lunga) iar la un moment dat nu prea mai ofera nimic pt ca nu mai are tensinuea necesara. Pui totul pe tava imediat dupa primele versuri. Insa se observa ca poemul se vrea asa, e gandit la modul asta, dupa mine, nefericit. Mi se pare naiv, prea sincer prin descrierea minutioasa, intuitiva. ofera totul, chiar mai mult decat ar trebui (si nu cere mai nimic in schimb) - e concluzia A! In plus apar niste constructii nereusite, comune. Ana. | |
| = Cazul... | luana zosmer [09.Apr.06 14:45] |
| Nu stiu de ce poezia cu doua stelute plutind citiva centrimetrii deasupra asfaltului m-a dus cu gindul, din prima la cazul doctorului honigberger si mi-a placut mult fiindca spune( dupa parerea mea desigur) aceleasi lucruri in mai putine rinduri.Stiu si eu, poate necitindu-l pe Eliade n-as fi avut in minte sabloane si-atunci, eliberata de trimiteri m-as fi multumit sa-ti spun Florine, foarte buna poezie. | |
| = vă mulțumesc | florin bratu [09.Apr.06 20:48] |
| cel mai mișto e că sunt și păreri pro și contra (unele mă gâdilă, celelalte mă ajută). :D | |
| = trans...cu stele | mircea lacatus [11.Apr.06 15:17] |
| si eu ma plimb cu florian pe buza cercului si privim amuzati la cei din launtru cum isi dau binetze...si se pupa de mai mare dragul .ce sa faci daca nu te incordezi destul sa tasneasca razele si din tine ca apa la dush dand nastere la cur cu bee si daca nu iai apa la barci mai ai sanse sa si plutesti o vreme deasupra asfaltului...asta e ramanem in afara cercului... | |
| = mircea | florin bratu [11.Apr.06 20:09] |
| foarte drăguț. ar fi fost și credibil, dacă aș fi considerat un text al tău bun și nu l-aș fi trimis în pagina de autor. | |
| = La multi ani! | carmen mihaela visalon [16.Apr.06 10:52] |
| Sa ai parte de tot ce este mai bun. Daca as putea, eu ti-as darui un pic de intelepciune, impachetata in nestatornica muza a poeziei, impachetata in frumosasa Lavinia:) Sa fii iubit! | |
| = multi | Cosmin Dragomir [16.Apr.06 10:59] |
| ani trăiască, mulți ani trăiască, laaaaaa muuuulți ani:D | |
| = carmen, cosmin | florin bratu [17.Apr.06 15:14] |
| multam de urari. numai bine si voua. | |
| + Ei, Da! | Manolescu Gorun [20.Apr.06 14:54] |
| În interiorul "Peșterii" (platoniciene) nu există decât CIRCULARITATE "labirintică" (i.e. un "labirint" cu o singură "intrare" care imediat se "închide" după ce ai intrat în el și a cărui singură "ieșire" nu se află decât în "centrul" său (INTRODESCHIDERE), fiind mascată, pentru oamenii de rând în timpul vieții acestora și care poate fi găsită, în viață fiind, numai de cei ce "practică" experimentând prin "implozie" propria "interioritate": "se curbează înfricoșător de tare camera împinge căldura emanată de corp tot mai aproape din ce în ce mai aproape. …….. Implozia se simte adânc" Și, de aici încolo, începe adevărata poezie - prin sugestie: "dar te încordezi cât poți de tare plesnește trupul și razele țâșnesc în jurul tău te ascund într-un halou" Dacă ai putea transmite "ceva" (în afara senzației de plutire: " plutești câțiva centimetri deasupra asfaltului") din ascunderea "razelor (care) țâșnesc în jurul tău (înfășurându-te) într-un halou" ai depăși un prag aproape imposibil de depășit! Dar poate surpriza va veni surprnzându-te și pe tine într-o stare de grație. CONCLUZIE: text care îmbracă perfect transparent experiența inițiatică dincolo de cuvinte. De data asta, Florine, eu chiar îmi scot pălaria în fața ta! Că prea mi-am înfundat-o până la urechi (și peste) auzind tot soiul de "chiote" metafizice plate ale diverselor "genialități" care bântuie agonizând delirant prin "Agonia" noastră cea de toate zilele. | |
| = Obsevatie | Manolescu Gorun [19.Apr.06 21:20] |
| Vad ca "steluta" acordata de subsemnatul nu apare! | |
| + Ei, daca | Manolescu Gorun [20.Apr.06 21:50] |
| Ei, daca asa merge si ne jucam de-a stelutele pentru ca "Agonia robot" agonizeaza, repet inca o data comentariul meu - zic - "argumentat": "În interiorul "Peșterii" (platoniciene) nu există decât CIRCULARITATE "labirintică" (i.e. un "labirint" cu o singură "intrare" care imediat se "închide" după ce ai intrat în el și a cărui singură "ieșire" nu se află decât în "centrul" său (INTRODESCHIDERE), fiind mascată, pentru oamenii de rând în timpul vieții acestora și care poate fi găsită, în viață fiind, numai de cei ce "practică" experimentând prin "implozie" propria "interioritate": "se curbează înfricoșător de tare camera împinge căldura emanată de corp tot mai aproape din ce în ce mai aproape. …….. Implozia se simte adânc" Și, de aici încolo, începe adevărata poezie - prin sugestie: "dar te încordezi cât poți de tare plesnește trupul și razele țâșnesc în jurul tău te ascund într-un halou" Dacă ai putea transmite "ceva" (în afara senzației de plutire: " plutești câțiva centimetri deasupra asfaltului") din ascunderea "razelor (care) țâșnesc în jurul tău (înfășurându-te) într-un halou" ai depăși un prag aproape imposibil de depășit! Dar poate surpriza va veni surprnzându-te și pe tine într-o stare de grație. CONCLUZIE: text care îmbracă perfect transparent experiența inițiatică dincolo de cuvinte. De data asta, Florine, eu chiar îmi scot pălaria în fața ta! Că prea mi-am înfundat-o până la urechi (și peste) auzind tot soiul de "chiote" metafizice plate ale diverselor "genialități" care bântuie agonizând delirant prin "Agonia" noastră cea de toate zilele." Si, in incheiere, iti acord din nou "steluta" (mea) care s-a pierdut pe drum | |
| = :-))) | florin bratu [21.Apr.06 13:30] |
| mersi gorun. acum am o steluta in plus si tre sa imi sterg propria steluta :)))). exista intr/adevar ideea de plutire si de transparenta de care amintesti. ma bucur ca mi/a reusit. | |
| = se curbează înfricoșător de tare camera | stefan ciobanu [07.May.06 17:55] |
| poezia aceasta ma explodeaza in alte realitatii mai aproapiate de asfalt numai bine. | |
| = Campania inchisa in pagina de autor continua! | carmen mihaela visalon [07.May.06 18:00] |
| Citeste si da mai departe! Florin, Te rog sa treci citesti textul de mai jos, http://www.agonia.ro/index.php/press/181320/index.html si pro sau contra, sa-l comentezi pe pagina ta, pt ca Angela are comurile inchise. MULTUMESC, | |
| - minus | florin bratu [10.May.06 16:12] |
| :D | |
| = Florin, | carmen mihaela visalon [11.May.06 17:56] |
| Ai dreptate: minus CMV, ganduri bune si mult succes. PS: Sper ca intr-o zi sa te gasesc in cartea de romana:) | |
| = carmen | florin bratu [14.May.06 21:00] |
| era minus o steluta care era data in plus pe aici. mersi ptr ps. si eu sper ... :) poate ajungi si tu prin deko la un moment dat. | |
| = abia acum | mircea lacatus [28.Sep.06 19:21] |
| florin viu acum cu scuze tardiv stiu nu stiuam ca in ziua aceea sau prin preajma era chiar ziua ta de nastere as fi avut atata bun simtz sa-tzi urez la multi ani si toate cele bune si unde mai pui ca am fost si putzin invidios pe text...asadar iarta-ma acum pentru rautatea mea de atunci si da-mi voie sä-tzi spun acum din inima. la multzi ani ! | |