| + fiecare vizită la spital e cu stea | Tamara Zub [28.Dec.07 15:45] |
| Un manuscris întreg, un tur de forță, alergare cu viteza luminii prin subiecte grave, spectaculoase, implacabile. Din fiecare bucată pot alege imagini sclipitoare, idei sălbatice, lacrimi prevertite în marmură poetică. Da, stai pe un piedestal de marmură, poete, având totuși pofta de a te mișca în toate direcțiile, cu energii furioase, pentru a ajunge la destinația pe care unul Dumnezeu o cunoaște. Felicitări pentru acest maraton superb, primește în dar o stea și urări de fericire!!! | |
| + pentru veridicitate | Cristiana Popp [28.Dec.07 16:12] |
| N--am mai dat de multa vreme o stea. Desi, uneori, arareori, mai trec, mai citesc, mai tac. Acum am sa dau o stea pentru ca rareori citesc fragmente atat de lungi pe calculator. Nu am rabdare decat daca mi se par foarte bune si ma prind foarte tare. Si acum am fost foarte prinsa. Steaua este pentru impresia de realism, pentru veridicul perfect al scrierii de mai sus. Nu stiu daca e autobiografica si nici macar nu ma priveste, dar este veridica si continua ca o poveste adevarata. Am mai avut o senzatie asemanatoare demult, foarte demult pe cand Emilia lui Vasilievici se povestea. Felicitari! Cristiana | |
| + ca o linie franta si aspra | Bogdan Nicolae Groza [28.Dec.07 17:46] |
| textul tau lung m-a captat inca de la primele versuri. De regula toti se feresc sa citeasca poemle lungi, insa ai stiut, prin imaginea creata sa ma tii aproape de text si de tine. Impresionanta forta pe care o emani cu aceste imagini excelente. Mi-ar trebui foarte mult timp sa comentez ce mi-a placut mai mult. Ai un amestec halucinant si captivant de imagini si comparatii, stari si flashuri, introspectii si confesiune, joc si gravitate, dezagregarea spatiului, timpului, sufletului si coagulare a impresiilor. undeva, in textul tau bine construit, parca aveam senzatia frumusetii versurilor lui Ioan Es Pop. In ciuda lungimii lui, poemul acesta va ramane in sufletul meu, ceea ce e mare lucru. Pentru versurile reusite, pentru melanjul acesta intre joc si gravitate, pentru subiectul vast complex dar unitar al poemului tau si pentru discursul cand interiorizat cand exteriorizat, aprecierile si respectul meu. Felicitari | |
| = eu tind spre nu prea | sebastian brei [28.Dec.07 18:40] |
| Mă gândesc că e aproape un sfert de volum aici. Și nu e singurul ciclu de acest gen de la tine, so, se poate afrima că ai deja un volum (adică inclusiv texte la care să renunți și să păstrezi doar ce e mai bun). De ce am totuși senzația că, în ciuda steluțelor de pe aici, volumul respectiv ar totuși unul mediocru sau, în fine, poate e prea tare cuvântul, dar un volum peste care se poate trece destul de repede. Eu te felicit în primul rând că nu ai scos volumul ăla, deși pariez că ar fi fost destul de ușor să o faci, chiar fără să îl plătești (deși tzone te punea să cumperi un număr de volume, ceea ce nu înseamnă se pare că le plătești :p). Dar gata cu analizele astea semi-malițioase. Sunt și lucruri bune aici, chiar dacă puține. Mai grav, însă, ele sunt acoperite de o metaforizare excesivă pe alocuri sau locuri comune care mă oftică prin faptul că nu ai vrut (mai degrabă decât nu ai știut, sunt convins) să le eviți. Adică începutul ciclului îl consider o super ratare. Astfel toată strofa e o metaforă gigant construită pe o comparație care, per se, cred că ar fi fost mai valabilă și sustenabilă oarecum – sufletul ca dantură. Tu trebuia însă să forțezi totul și să îl scuturi, să filozofezi pe voce de înțeleptul satului referitor la prea multe, prea puține, prea mulți, prea puțini (o perspectivă oarecum budistă a unui moromete autohton :D – asta e din zona răutăcioasă). Ideea e că !voi păstra o durere mică și albă!, un vers bun cred, este făcut praf în context (adică 7 cuvinte bune la un număr de peste 50). Secunda strofă însă îmi pare mult mai comună. Sigur că tu pui cuvintele într-o ordine frumoasă, atent la construcție etc, dar fondul rămâne și e unul pașunist rău. Fărășul cu ironia lui (fina?!) nu salvează clișeul cu cioburile, iar construcții de genul !podeaua singurătății! pentru care am senzația că ai o slăbiciune (vezi și !duș de tăcere!) mie mi se par total nefericite întâi ca pur construct, apoi inclusiv la nivel de conținut. Abia următoarele strofe, prin comparație oarecum, îmi par oarecum mai personale și implicit mai credibile, mai puternice. Apoi faza cu dușul e aiurea, !clipele curgând peste trup! e un optzecim fumat, iar versurile !mă iau la trîntă cu Dumnezeu, îl întreb ce are de gînd cu mine pe lumea asta / bineînțeles, El nu-mi răspunde! nici arghezi nu le-ar mai scrie astăzi cred. Finalul textului e oarecum bun, dar lipiri gen !adorm visînd dureri! cred că nu e de utilizat nici când vrei să agați o tipă mai prostuță (deși ipohondria de acolo, mă rog, nu găsesc corespondentul exact acum, e o idee mișto din care s poate scoate, din păcate, mult mai mult). Al doilea text ține mai bine, dar nu durează mult, mai exact până la !dacă taci poți să auzi mîinile pipăind aripi ca și cum / ar vrea să zboare-mpreună! - come on, unde să zboare? peste lacul singuratic? sau e vb de păsărica lui văcărescu prinsă de inimă nu de cap? oricum ar fi, nu mi se pare deloc că ține. Apoi imaginea morții e ilar de clișeistică – toamnă (unii preferă și iarna, dar să dea naiba dacă mor poeții aștia vara când e cald afară și pe plaje fierbinți sânii fetelor dansează în soare, mai ales al celor care fac topless) sau, mai grav, apus, inevitabil roșiatic că roșul simbolizează el ceva acolo, nu? și în plus nici nu prea există apusuri verzi? Problema e oarecum una dublă, adică nu a fost suficientă asocierea fumată cu toamna, dar ai avut nevoie de încă o asociere, la fel de fumată, cu apusul roșiatic. Apoi alte greșeli de construct țin de forțarea, de expansiunea unei figuri de stil (la tine mai ales metaforă mascată într-o comparație). Adică mi-ai spus o dată !Dumnezeu strînge oamenii ca pe niște ciorchini! și construiești toată strofa pe schema asta, inclusiv lexical (vezi teasc, de pildă). Aceiași schemă (sau abuz, după mine) din strofa cu farașul și cioburile. Am citit și restul de texte – vocea nu rămâne aceiași în ciclu, iar combinația de lucruri bune vs. proaste își păstrează proporția, nu tocmai avantajoasă. p.s. În fine, e posibil să greșesc, deși, cum am mai spus și cu alte ocazii, mă cam îndoiesc. | |
| = p.s. | sebastian brei [28.Dec.07 18:43] |
| am uitat să zic că avea kylie minogue o piesă f frumoasă (la fel de frumoasă ca ea :p)intitulată confide in me. | |
| = semn cu scut... | Petruț Pârvescu [28.Dec.07 21:23] |
| Sebasian, cam lung acest text al tau... si e pacat. nu toti au rabdare si tutun(vorba poetului)... am insistat, si el m/a prins in valurile(vis in vis) si... avatrurile sale. dens, introspect, imagine si imagistica, mesaj. sub scut, nu pe sut! felicitari! retin: din toate eșecurile fac un scut pe care mă întind convins că am fost generos dar nu folosește folosește la nimic nimeni nu-și mai aduce aminte un rege mort n.b. nu stiu ce rost are repetitia / foloseste... Srabatori fericite! cu prietenie, | |
| = raspunsuri | emilian valeriu pal [29.Dec.07 10:18] |
| Tamara, multumesc de apreciere. Cristiana, placut surprins. Emilia lui vasilivieici era mai buna oricum decit a mea. Si da, e real, chiar daca realitatea e deformata de poetizarea excesiva. Bogdan Nicolaie, multumec si tie de apreciere. Sebastian Brei, in primul rind multumesc pt ca esti unul din putinii care au citit corect, nu textul ci textele din ciclu. Ma felicit si eu ca nu am scos volum. Oricum scopul meu nu e sa scot volum, doar sa comunic. Trec peste aluziile tale malitoase, in proportie de 60% ai dreptate. Pentru mine e un semn bun. Asta e vocea mea, uneori metaforizata excesiv, alteori gresit construita. Unora le place, altora nu, inca nu s-a inventat autorul care sa placa tuturor. Tot timpul am spus o carte in plus o piine in minus. Nu vreau sa ocup locul nimanui in literatura, nu vreau gloria vesnica si nu am pretentii de la mine. Daca din cinci cititori, doi gasesc ceva bun, eu sunt multumit. Perfectiunea o las in seama altora. :) Petrut, multumesc de rabdare. | |
| = cred ca... | silvia caloianu [29.Dec.07 17:48] |
| gasim, aici, randuri, in parte, gasim si bucati care te favorizeaza, care ti-ar pune in evidenta personalitatea poetica, desprinse de... asta e: consider ca textele respective ar fi de "periat". sunt si multe locuri comune, sunt si chestii care depreciaza... apropo, eu ziceam zilele trecute: "noaptea asta ca un ceai verde cu bergamot sau ca", iar la tine vad "dimineața ca o ceașcă de cafea și un pachet de țigări" :) | |
| = daca nu tu, atunci cine... | ioana matei [29.Dec.07 18:21] |
| sa fie foarte constient de faptul ca orice cuvant are o incarcatura a lui... Sarbatori fericite, Emilian!.... | |
| = silvia | emilian valeriu pal [29.Dec.07 18:11] |
| Multumesc. Pentru mine asta era scopul. Sun texte vechi peste care nu am revenit niciodata, dar care periate plus alte citeva vor face parte dintr-un volum scos la imprimanta pe care o sa intitulez Eu nu sunt Mesia. Si repet, la mine poezia e accident. Mi-am dat seama acum mult timp. Nu tot ceea ce simti e poezie. | |
| = ! | silvia caloianu [29.Dec.07 19:10] |
| Titlul imi suna incitant, iar de la imprimanta si pana la editura, e doar un pas (candva li se ziceau "manuscrise"). si tu ai toata viata inainte, mult succes! | |
| = so | sebastian brei [29.Dec.07 19:19] |
| am terminat de citit o carte a lui marliyn manson care avea o obsesie mesianica la randu-i, dar nu cred ca in aceiasi directie:p. anyway, sper sa o traduca astia de la poliom. e o carte interesanta, chiar daca aveam parca asteptari mai mari. p.s. emilian, ma bucur ca, dincolo de rautatile din comentariu, ai vazut obiectiv si restul. ca mi-ai dat sau nu dreptate nu mai conteaza f tare (macar a ajutat sa iti revezi oarecum textele astea). in nenumarate cazuri am senzatia ca ma chinui gratuit. | |