| = Amalia, | Nicolae Popa [27.Jan.08 16:21] |
| A trebuit să revin în cîteva rînduri la meditațiile tale. Am încercat să mă găsesc în ele, ca orice alt cititor. Altfel de ce-am mai citi! Și m-am regăsit aici: "mă simt bine când scriu, adesea însă mi-e teamă de cel care citește; până unde va merge îndoiala/neîncrederea mea în spațiul lăsat liber metaforei?" Adică "spațiul lăsat liber metaforei" mă înspăimîntă și pe mine. Uneori îmi și închipui cum va devora/distruge tot ce aș putea lăsa după mine. Vin și eu, cel puțin parțial, prin primele două cărți, dintr-un spațiu al metaforei, impus de critica lit.oficială, ca un spațiu care trebuia să să țină realitatea la distanță. Și cînd vine, uite, pesate mine realitatea - ce mai rămîne? În schimb, nu mă regăsesc aici: "a se face deosebirea între universul fizic și cel spiritual". Nu-mi doresc în nici un fel să cad într-un sofism. E doar o opinie personală: ambele universuri, cel fizic și cel spiritual, ne aparțin atît ca persoane fizice cât și ca ființe înzestrate spiritual, venită din același spațiu divin Și din nou cititorul din mine se regăsește și se recunoaște sută la sută în scrisul tău: "meritul meu este că încerc să acced spre mine însămi" Mulțam și,vorba ta, aprecieri, cum zic de la o vreme! | |
| = Amalia | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Amalia,vad aici un text, care desi e plin de filozofie, eu l/am receptat ca pe o traire armonioasa brazdata de urme de tristete de iarna si chiar dramatism.Te recunosc : desi te apasa greu gerul iernii"accezi catre tine insati" dar nu oricum, ci privind catre lume, deseori. | |
| = re: Nicolae Popa | Amalia Cretu [27.Jan.08 17:15] |
| fost-au acestea câteva relfecții despre "lumea reală și cei care locuiesc întrânsa"; poate că nu am reușit de fiecare dată sa înlătur caracterul speculativ-metafizic al ideilor, dar în cele remarcate și subliniate critic de tine am voit doar a regândi un principiu cartezian dintr-o perspectivă socratică: pentru o buna cunoaștere a universului fizic este necesară, mai întâi, cunoașterea propriului univers spiritual; dualismul ontologic, în sens stric metafizic, pare a fi de întrebuințare (astăzi) doar istoriei filosofiei; mulțumesc pentru reacția ta deosibită față de aceste reflecții; gând bun, amalia | |
| = re: Victor Țarină | Amalia Cretu [10.Dec.18 14:27] |
| Victor, constat că modul în care ai apreciat cele notate de mine pe această pagină non-cromatică denotă o receptare cel puțin asemănătoare dacă nu identică, a aceluiași moment temporal: o minunată zi de ianuarie! cuprinderea gândului este devansată de imaginație, dar cine se știe pe sine lasă loc prezenței celuilalt, ca mod de a nu fi doar robinson-ul vremilor sale; salutari călduroase, din bucurești | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [07.Feb.08 06:41] |
| Amalia, am citi cu placere. un text reflesiv, cursiv, simplu, in aparenta; cuantificand resorturile unui timp/parte, in acord si dezaord cu fiecare dintre noi. cu prietenie, | |
| = re: Petruț Pârvescu | Amalia Cretu [08.Feb.08 07:51] |
| dincolo de colțul de univers în care trăim se află doar ceea ce mintea omenească a imaginat și va imagina; mereu vor exista limitări fiindcă dorința de a cunoaște este nelimitătă, în raport cu propriile noastre posibilități; Petruț, apreciez atenția acordată acestor "gânduri" reflexive; mulțumesc amalia | |