| + *) | Manolescu Gorun [21.Feb.08 19:59] |
| Ȋn cartea sa „Despre idei și blocaje”, Patapievici susține că, ȋn Romȃnia, intersecția anemică a culturilor specializate cu cultura generală pe o piață națională, conduce la o slabă comunicare ȋntre acestea. Domnește astfel compartimentarea și nerecunoașterea reciprocă, cu excepția domeniului literaturii și criticii literare. Pe aici, pe Agonia, lucrurile sunt cu fundu-n sus: filosofii (de „meserie”) fac cu predilecție poezie, literații (iar de „meserie”) fac, uneori, filozofie; inginerii, economiștii și…cȃți or mai fi, fac altceva decȃt „meseria” lor. Și mulți, din toate categoriile, nu o fac, uneori, chiar rău. Revenind la obiectul com-ului de față: ȋn contextul „agonicilor” este lăudabil că, de curȃnd, s-a deschis o colecție a textelor „filosofice”. Fără discriminare de religie, sex, naționalitate ….etc. și „meserie” a celor ce propun astfel de texte. Faptul că ele sunt mai bune sau mai rele, e altă poveste. Cu ele, de fapt, se ȋntȃmplă ceea ce se ȋntȃmpla cu orice text postat pe internet la ora actuală: „valoarea” le este judecată ȋn termeni de „cȃt și ce comunică” ȋntr-un mod succint și atractiv, specific cititorilor internetiști. Ori, din acest punct de vedere, aforistica lui Răzvan Rachieru chiar prinde. Cu tot patetismul ei, de multe ori ironic negat de mulți dintre noi, ca și cȃnd ar fi o tară psihică de care e musai să scăpăm. Am urmărit mai multe texte ale autorului din seria „aforismelor”. Cel de față mi se pare cu totul deosebit căci reușește ca „din slăbiciuni și temeri [să crească] înăuntrul [ nostru] un embrion chircit și negru ce roade albul din noi, iar în golul căscat [să] apar[ă] o gaură neagră, care face trecerea de la întuneric la lumină și invers”. Prin urmare, „+”. | |
| = MANOLESCU GORUN | razvan rachieriu [22.Feb.08 11:49] |
| Sunt recunoscător și bucuros de steluța primită.Asta înseamnă că aforismele și reflecțiile personale nu sunt îngropate în pământul indiferenței, ci că ele transmit idei, gânduri, emoții. Aș vrea să fiu chiar mai pătimaș în scrierile mele, să nu scriu la rece și să mă implic mai mult în raționamentele dialectice. Steluța primită este o sursă de mulțumire sufletească ce arde frumos în spirit cel puțin o lună. Cu prietenie și prețuire, Răzvan. | |