| = ăsta e un poem de dragoste | Bogdan Federeac [24.Feb.08 23:59] |
| îngerii mici cu rău acut de înălțime sunt copii infidele ale ideii de femeie/iubită...citind poezii ca acestea, te molipsești de viață, devii dependent de ea și aștepți momentul întalnirii cu iubita, să faci să dispară liberul dintre voi... "Atâtea minunății în jur… Toate șmirgheluite de dorul meu abraziv de absolut, Toate uitate îndată ce-am găsit ceva despre tine." | |
| = da ...este | Andrei Lucian [25.Feb.08 11:22] |
| sunt un pion negru în fața reginei albe...ce aș fi putut oare face decât să o iubesc, să-i scriu în versuri personale? | |
| + acut | florin caragiu [25.Feb.08 19:11] |
| text bun. problema spațiului e rezolvată prin apelul la ludic. jocul însă are aici regulile lui, pereții lui despărțitori, uneori de o fragilitate cuceritoare ca o invitație la numire Vrei să te dai cu capul de pereți, Dar ei se dărâmă la prima atingere, Sunt prea firave zidurile acestea pe care le-ai ridicat între numele tău și celelalte în continuare e delicioasă originalitatea felului de a spune că dragostea faca să se resoarbă în fond detaliile și structurile secundare - o resorbție în fond ce actioneaza ca o luminare in plus a chipului Atâtea minunății în jur… Toate șmirgheluite de dorul meu abraziv de absolut, Toate uitate îndată ce-am găsit ceva despre tine. excelent și finalul, cu un vers remarcabil Îți risipești frumusețea pe miile de chipuri și molipsitor prin panorama oferită de metereze. | |
| = florin, | Andrei Lucian [26.Feb.08 01:34] |
| e interesantă starea de a împodobi sentimentele cu cuvinte, iar cuvintele cu stele.... apreciez încurajarea ta. | |