| = un cotidian | cezara răducu [25.Feb.08 20:22] |
| cu farmecul lui ne așterne cîte o zi , pe care o înghițim fără apă, ca pe o durere, cu sinceritate, | |
| = Cezara | florin caragiu [25.Feb.08 20:55] |
| "o zi, pe care o înghițim fără apă, ca pe o durere" - minunat vers, mulțumesc pentru semn. | |
| = pentru dragostea ta unică din care ies tot mai multe scântei | medeea iancu [25.Feb.08 21:04] |
| in sfarsit m-am putut loga si profit sa las un gand: mi-a placut mult ultima strofa, un fel de sinteza a sentimentelor care navalesc, dragostea mare, si imaginea cu comutatorul e frumoasa, chiar si inceputul, desi simt ca lipseste ceva de acolo, strofa are ritm, are multa muzica. asta in primul rand mi-a atras atentia, felul cum ai ales sa asezi cuvintele, ai schimbat ceva, sau ai citi ceva anume, sau, sau, sau, se vede putin ca lovesti in cititor, ca-l zgaltai, da, imi place vocea asta, si pe vers lung; un mesaj cu raport de stare. multumesc. | |
| = Medeea | florin caragiu [25.Feb.08 22:08] |
| mă bucur că ai remarcat lovirea, zgâlțâirea, ca sa glumesc un pic, conform legii lui Murphy, mereu lipsește câte ceva când ceva iti iese :) mulțumesc pentru trecere, m-am bucurat. | |
| = dragostea unica pentru Dumnezeu | Maria Del [26.Feb.08 19:53] |
| Mi-a placut foarte mult acest poem straniu, strain (strange). E o combinatie neobisnuita intre duiosie, afectiune si un aer nepamantean, care se exclud poate, dar paradoxal se potenteaza reciproc. Aici se incalca regulile de vorbire frumoasa si se aplica o gramatica de neinteles la prima vedere (ma gandesc indeosebi la ultima strofa). Eu-ul si tu-ul acestui poem nu sunt ceea ce par la prima vedere, sau nu sunt numai aceasta, ci sunt cuprinse si explicate doar de "dragostea unica" si ea exclude eu-ul si tu-ul si tot cotidianul, dar paradoxal le potenteaza. | |
| = Maria | florin caragiu [26.Feb.08 21:18] |
| mulțumesc frumos pentru incizia făcută în carnea poeziei :) | |