= danutz | Carmen-Manuela Macelaru [03.Mar.08 07:01] |
poemul e trist, scurt dar plin de simboluri, spalarea cu pamant e ciudata, dureroasa, in general spalarea cu apa/ablutiunea e un ritual al purificarii/curatirii de trecut, dar la tine trebuie cautat sensul pe care ai vrut sa il redai si eu nu l-am gasit.si ma mai mira ca vrei neaparat sa pastrezi moartea in formol ca si cum nu ai mai gasi pe nicaieri:):), pe aici pe la mine e peste tot, daca vrei iti trmit eu prin e-mail. mcm:):) | |
= dan herciu, cu mâinile pline de pământ... | Teodor Dume [03.Mar.08 09:02] |
poem bun și împlinit prin exprimare și construcție. "cu mâinile pline de pământ mă spăl pe față așteptând să-mi crească o moarte pe care să o pun în formol" cred în păstrarea identității, dar moartea nu poate fi decât puntea de trecere spre o altă viață (dacă există) și semnul unei noi nașterii... care sigur se împlinește. poemul e nuanțat cu sensuri și lasă loc de interpretare. lucru plăcut. cu sinceritate, teodor dume, | |
+ bun | Leonard Ancuta [03.Mar.08 15:27] |
citind de cateva ori mi-am dat seama ca este un poem bun. nu am reusit insa sa-i dau de cap cu miza pe care o ai tu aici, mai precis ma incurca articularea cuvantului spital, care ma face sa ma gandesc la o nerealizare un esec in care si destinul si-a varat coada... adica imi sugereaya ori o boala necrutatoare, ori, asimiland cu formolul, ma duce cu gandul la avort spontan... uf... spalatul cu pamant pe fata e foarte sugestiv, fiindca asa cum il vad eu, pamantul este potentator, este humusul creator, proteic... nasterea mortii inseamna trairea arderea completa a vietii ceea ce imi spune depasirea, travesrasea incubarea tuturor durerilor. un tecst scurt dar plin de miez, in care din simplitate regasesti o adevarata comoara. | |
= mcm:) | dan herciu [03.Mar.08 22:59] |
sunt bucuros că ești unul din cei mai constanți cititori ai mei...mulțumesc! iar acum despre comentariu : o interpretare a “spălării cu pământ” este dată de Leonard Ancuța...această interpretare este făcută mult mai bine decât aș fi putut eu să o fac . nu țin neapărat să păstrez moartea în formol:) (dar în caz de extremă urgență:) )... te mai astept, cu drag dan p.s.dacă vrei să-mi trimiți niște death-mostre prin mail poate ai ceva....pe albastru:)) | |
= teodor dume | dan herciu [03.Mar.08 23:02] |
frumoasă interpretare a poeziei...și interesantă.. „dar moartea nu poate fi decât puntea de trecere spre o altă viață”...este mai mult decât am vrut să transmit... dar poate că acesta e principalul farmec al scrisului și anume faptul că cititorul este liber să descifreze mesajul din spatele cuvintelor in functie de trairile proprii. mulțumesc! cu prietenie, dan | |
= leonard ancuța | dan herciu [03.Mar.08 23:03] |
dacă cineva, îmi solocita un comentariu al acestor versuri nu știu dacă reușeam să mă exprim așa de complet....mă bucură faptul că aceste versuri au reușit să „producă” o stea pentru care mulțumesc frumos! Referitor la folosirea cuvântului „spital” doresc să scriu aici una din interpretările poeziei: „presupusa "ea" ți-a făcut rău...ești sătul...”plantezi” pădurea să nu mai vezi nebunia din “spital”...iar apoi atragi moartea în capcana cu formol, prin spălarea feței cu pământ, ( ca o disimulare )... pentru a evita sinuciderea... cu prietenie dan | |
= coincidenta humei :) | Traian Rotărescu [24.Sep.08 02:51] |
n-am mai luat de mult un off topic, dar uite ce citesc in aceeasi pagina cu textul tau "roditor" : Pepiniera Pomicola Liesti Vinde Material Saditor Pomicol. Era prea de tot...de cand cu schimbarile de interfata ale agoniei. aici insa...se potrivea! (oarecum, doar la aspectul superficial) | |
= titlul e sugestiv | Iakab Cornelia Claudia [12.Jun.09 15:11] |
compromisul unei nedespartiri. prea multa boala, o inconjori ca in povestea cu fata din padurea adormita si o lasi pe cont propriu, in timp ce te intuneci sufleteste, ca o retragere din lupta. | |